Despre Conacul Corbu din satul Mălăiești, comuna Vutcani, județul Vaslui, profesorul Ion Diaconu mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acestuia.

– Domnule Ion Diaconu, cine și când anume a construit acest conac?
– Clădirea a fost ridicată de marele proprietar de terenuri, avocatul și filantropul [Constantin (Costache) N.] Corbu [1833-1895] în a doua jumătate a veacului al XIX-lea, când a cumpărat moșia.

– Ce destinații a avut imobilul de-a lungul timpului?
– Proprietarul inițial l-a donat, încă din timpul vieții, fostului județ Fălciu cu destinația de spital, deoarece distanța de la Mălăiești până la Vaslui, Huși și Bârlad este destul de mare. După 1950, au fost adăugate câteva încăperi, în care exista și o secție de chirurgie. Unitatea spitalicească a funcționat până după 1990, în prezent adăpostind un centru social de zi pentru pesoane cu dizabilități, administrat privat.

– Ce s-a întâmplat cu domeniul?
– La început, moșia a avut circa 700 ha și cuprindea partea de apus a satului, fiind alcătuită din păduri (la nord), vii, livezi, pășuni, fânețe și un iaz (la sud). Ulterior, mai bine de 300 ha dintre acestea au fost vândute răzeșilor din Vutcani.

– Ce fel de relații au existat între boier și comunitatea locală?
– Era un om bun, lipsit de lăcomie și generos cu sătenii, un iluminist și un progresist. I-a ajutat la nevoie pe săteni, unora dintre ei donându-le pământ pe care și-au făcut case. El [împreună cu soția sa Aglaia] a construit [în 1884 și 1885] biserica din sat [(paraclisul de la curte), cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena], pe care a înzestrat-o cu 50 de fălci [71,6 ha] de teren.

– Descrieți, vă rog, curtea boierească de atunci.
– Conacul [situat la 44 km sud-est de Vaslui] avea demisol, unde se afla un beci masiv, și două niveluri, cu 12 camere înalte și mari, plus dependințele (șapte încăperi), totalizând o suprafață de aproximativ 50 m2. Accesul în clădire se făcea direct din stradă, pe o alee din parc delimitată de flori, arbuști și arbori seculari, iar, în lateral, se găseau un beci masiv, fântâna cu scripete și budăi [ghizd] rotund, din piatră, spălătoria, grajdul, hambarul, remiza trăsurii, magazii și alte atenanse. Totul era împrejmuit cu un gard de lemn în care era fixată poarta de la intrare. Din 2004, conacul și biserica figurează în Lista Monumentelor Istorice.

– Există morminte ale boierilor în zonă?
– La subsolul bisericii zidite de ei, se află necropola familiei, cu 24 de cripte, dintre care numai una e ocupată – cea în care a fost îngropat ctitorul; nicio altă rudă a sa nu este înhumată aici.

– Fosta proprietate a fost revendicată?
– Nu, pentru că, de-a lungul anilor, ea a făcut obiectul mai multor donații. Pădurea din partea de răsărit a satului, care a aparținut unui alt boier, a fost solicitată și redobândită de urmașii acestuia, în prezent aflându-se în exploatare.

Florin Bălănescu