Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Conacul Miclescu din Miclești, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Conacul Miclescu din satul Miclești, comuna cu același nume, județul Vaslui, profesorul Vasile Cozma mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acestuia.

– Domnule Vasile Cozma, cine a ridicat acest conac și când anume?
– Paharnicul Grigore Miclescu a cumpărat moșia de la Miclești pe la 1640 și și-a stabilit reședința aici, iar clădirea a fost construită, în 1830, de marele vornic Ioan Miclescu. După moartea acestuia, soția sa, Raluca Miclescu (născută Canano), a zidit [între 1830 și 1832] biserica din sat [cu hramul Sfântul Nicolae], care figurează, din 2004, în Lista Monumentelor Istorice.

– Cine au fost deținătorii succesivi ai posesiunii?
– Proprietatea a fost stăpânită de urmași ai familiei Miclescu (atestată documentar mai întâi la Gugești [sat în comuna Boțești, județul Vaslui]) până în 1909, când a fost cumpărată de arhitectul Petre Antonescu, apoi moștenită de fiica sa Eliza, căsătorită cu profesorul universitar Paul Suciu, care a renunțat la o moșie de la Râmnicu Sărat în favoarea Micleștilor.

– Cât de mare era domeniul și ce cuprindea?
– Moșia avea 1.258 ha, dintre care peste 750 ha de terenuri arabile și aproape 500 ha de pădure, un iaz în partea de sud, la Vatra Iazului, fânețe și pășuni.

– Descrieți, vă rog, curtea boierească de altădată.
– Conacul [situat la 25 km nord-est de Vaslui] avea o suprafață construită de circa 107 m² și era alcătuit din demisol cu rol de pivniță și parter cu zece camere și două holuri. În fața intrării principale, era un parc cu alei pietruite, iarbă, flori de toate culorile și arbori feluriți, în timp ce restul curții mai includea casa administratorului, în partea de vest, locuințe pentru personal, fântâna, încă un beci, un grajd din piatră, construit în preajma celui de-Al Doilea Război Mondial, un hambar mare din scândură, remiza trăsurii, magazii de lemne și utilaje, precum și alte câteva atenanse. Împrejur, exista un gard de lemn în care era fixată poarta de la intrare.

– Care a fost soarta moșiei?
– Prin reforma agrară din [23 martie] 1945, majoritatea pământului a fost expropriat, boierul mai rămânând cu 50 ha, transformate într-o fermă experimentală, după care [în 1949] comuniștii au naționalizat restul domeniului. În conac, a fost instalat sediul G.A.C., apoi al C.A.P. și, ulterior, dispensarul local, unde ființează, în prezent, un cabinet medical, iar casa administratorului a fost demolată, în locul ei fiind construită o clădire destinată primăriei, care funcționează acolo și astăzi.

– Ce s-a mai păstrat din fosta proprietate?
– Au mai rămas doar conacul, care a fost modificat prin 1960, pivnița de sub el, fântâna, grajdul și biserica.

– Există descendenți ai familiei?
– Sunt mai mulți; printre ei, doctorul Silvian Miclescu, care își desfășoară activitatea în cabinetul medical de care am pomenit, și tatăl său, fost preot, care locuiește în Codăești [sat în comuna cu același nume, județul Vaslui]. O ramură a familiei Miclescu s-a înrudit cu familiile Dimachi și Arghiropol, care au deținut conacul și moșia din Gugești, cu urmași în viață.

Florin Bălănescu