Despre Conacul Seulescu din satul Cozia, comuna Costuleni, județul Iași, învățătorul Vasile Ignat mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acestuia.

– Domnule Vasile Ignat, l-ați cunoscut pe boier?
– Sigur, era nașul meu și se numea Alexandru Seulescu. Mă duceam pe la dânsul, stăteam de vorbă cu el și-mi dădea câte un ban.

– A avut familie?
– Era însurat, dar n-avea copii.

– Cum se purta cu sătenii?
– Era un om tare bun, cu dare de mână, care iubea și ajuta oamenii cu alimente, cereale, bani și lemne de foc. A botezat copii (eu sunt numai unul dintre ei), a cununat perechi de tineri și a dat bani pentru construirea bisericii noi din sat [cu hramul Sfinții Voievozi].

– Cine și în ce perioadă a construit conacul?
– Înaintașii lui l-au făcut, la începutul secolului al XIX-lea.

– Cât de mare era domeniul?
– Tot satul era moșia lui; a avut peste 900 ha de pădure, mult teren arabil, 7 ha de vie, livadă, pășuni și fânețe.

– Ce cultiva?
– În principal, cereale (grâu, porumb, orz și ovăz), dar și lucernă și trifoi pentru vite.

– A crescut animale?
– A avut boi pentru munca la câmp, vaci de lapte, cai de tracțiune și păsări.

– Faceți, vă rog, o descriere a curții boierești, așa cum arăta atunci.
– Conacul [situat la 33 km sud-est de Iași] avea un singur nivel, cu șase camere, în care parchetul și plafonul erau la fel. De la intrarea în clădire și până la poartă, exista un parc frumos, cu alei pietruite, bănci, iarbă peste tot, o mulțime de flori, de care se ocupa un grădinar, și mulți arbori. În curte, se mai aflau clădirea administrației, bucătăria de vară, un beci mare din piatră, crama, o fântână adâncă, un bazin de înot, instalația de alimentare cu apă, grajduri, hambare, șopronul trăsurii, garajul mașinii, magazia de lemne, adăpostul pentru utilaje și alte câteva acareturi. De jur-împrejur, era un gard de lemn, în care se găseau o poartă mică în față și alta, mai mare, în spate.

– Ce s-a întâmplat la venirea comuniștilor?
– I-au confiscat moșia [în 1949], iar oamenii au intrat și au furat tot ce le-a venit la mână. Conacul a fost sediul C.A.P. și, acum, grădiniță și cămin cultural, iar o construcție alăturată – dispensar și localul poștei.

– Ce soartă a avut boierul?
– El plecase de aici înainte de 1947, când a venit și a stâpânit proprietatea un cumnat al lui până la naționalizare. După aceea, Seulescu a fost funcționar la ambasada americană din București, apoi a emigrat, împreună cu familia, în Statele Unite, unde a murit și a fost înmormântat.

– Ce mai există, astăzi, din fosta posesiune?
– Mai sunt conacul, neglijat și neîngrijit, o clădire anexă, beciul, crama, fântâna și parcul, cu aleea principală și o parte din copaci.

Florin Bălănescu