Convins

Prin norul plin de amintiri,
Un suflet vrea să treacă
În grădina cu trandafiri,
Cu țepii vremii să se spargă.

În plasa deasă și-nțesată
De clipe vrute sau trăite,
Se defila ca prin armată
Cu  mofturi multe, amăgite. 

Din caruselul ce se-nvârte
În soarta omului trecut,
Cad zile lungi și cele scurte
Când firul vieții s-a pierdut. 

Cum amintirile-s de piatră
Iar lacrimile-s fără rost
Venin și zahăr stau-n soartă
Tot universul e pe dos.