Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 12 (132), Decembrie 2019
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Crăciunul celorlalți

Primit pentru publicare: 23 Dec. 2019
Autor: Nicolae CORNESCIAN
Publicat: 24 Dec. 2019
© Nicolae Cornescian, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Crăciunul celorlalți

Dintr-o beznă densă, noaptea trecută, ca din nimic,
ieșise o femeie străină. Avea părul lucios și o piele atât de albă,
încât mi s-a părut că nici nu era om acea statură stranie.
Semăna, mai degrabă, cu ceva ce nu putea dăinui nicăieri.
Și totuși, era mult prea prezentă alături de tot ce izbuteam să ating;
să simt a fi viu, chiar dacă rămânea la fel de rece precum marmura
ninsă din parcul central, unde mai mereu așteptam altceva.
Cu totul altceva.

Dar necum pe ea; acea femeie ivită din cel mai compact întuneric
văzut vreodată, ca dintr-un fundac ce ducea, probabil, spre ultimul
hat al lumii reale. Unde, seară de seară, tot ce arar se putea vedea
chiar și de aici, se golea de consistență. Și atunci ieșea la iveală aparența
celeilalte lumi. Abisul cu străzile lui tot mai pustii, cu ziduri de zgură
și uși ce nu se deschideau niciodată. Întrucât toți cei rămași dincolo
priveau doar întra colo unde nu se mai vedea nimic. Așa se făcea că
nimeni nu-i mai știa pe cei de alături.

Doar această femeie îi cunoștea pe toți. Îi amintea chiar și aici,
unde nimic nu mai aparținea nimănui. Nici măcar luminii tot mai livide,
despicând văzduhul dimprejur. Eliberând totul de orice culoare admisibilă.
Tocmai în acest prezent provizoriu când, neîncetând s-o privesc stăruitor,
aveam senzația că silueta ei devenea tot mai opacă.
Asemenea fumului solidificat în ceva aparent prezent și aproape posibil
în lipsa respirației mele și a neputinței de a răspunde la singura ei întrebare:

Tocmai azi, când ceilalți sărbătoresc Crăciunul,
cât anume îți mai amintești din anii morții tale?