Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), februarie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Creație bibliofilă de excepție
Primit pentru publicare: 14 Febr. 2019
Autor: Acad. Nicolae DABIJA
Publicat: 14 Febr. 2019
Republicat: 14 Febr. 2020
© Nicolae Dabija, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Creație bibliofilă de excepție

Colecția Asociației Culturale ,,REGAL d’ART” s-a îmbogățit cu un nou capitol, ,,Regal de înțelepciune”, inaugurat cu o altă creație bibliofilă de excepție, inițiată și coordonată de dna notar Lili Bobu, care îngemănează o selecție de citate, aforisme și confesiuni ale Poetului Grigore Vieru  (14 februarie 1935 – 18 ianuarie 2009), cu titlul sugestiv ,,Tratat pentru umanizarea pustiului”. Volumul constituie un modest dar întru nemurirea universului creator al poetului ,,cu lira-n lacrimi” și a fost lansat în cadrul Festivalului de la Iași ,,In memoriam Grigore Vieru” (13 februarie 2019).  

Această creație înnobilată cu o bijuterie hand-made, reprezentând cheia înțelepciunii, nu s-ar fi putut realiza fără sprijinul caritabil al unor colaboratori talentați:
Tehnoredactor și corector: Mirela Brehuescu
Lucrări de artă plastică: Mihai Cătrună, Iurie Matei, Ion Sulea Gorj, Paul Surugiu-Fuego
Decorațiune copertă: S.C. ,,ROMBERFIL” S.R.L. (manager Filip Mărgărit), după o idee originală a Asociației Culturale ,,REGAL d’ART”
Design grafic și layout original: Mihaela Irimescu
Tipar: Tipografia ,,PIM” Iași (manager: Maria Petrariu)

A spune mult cu cuvinte puţine

Grigore Vieru nu e doar un mare poet, ci şi un gânditor profund, un sfătuitor, un însoţitor de drum, un caracter modelator de caractere.
Cărţile lui încurajează.
Cărţile lui răscolesc.
Cărţile lui alină.
Poem concentrat într-un cuvânt.
Lumea concentrată într-o frază.
Viaţa concentrată într-o clipită.
Acesta e Grigore Vieru în aforismele sale.
Metafore, inspiraţii, respiraţii, gânduri, imagini, meditaţii, idei…
Poetul le-a notat de-a lungul întregii lui vieţi. Şi-a semănat cu ele toate manuscrisele.
Unele au devenit poezii.
Altele – interviuri.
Sau eseuri.

Apoi, bănuiesc, când crezuse că s-ar putea să nu mai aibă timpul necesar pentru a le transforma în versuri, articole, răspunsuri la întrebări care mai mult şi le punea el decât i le puneau alţii, le-a transcris din carneţele, caiete, file de manuscript pe pagini de ziar – pentru prima dată acestea fiind tipărite în săptămânalul „Literatura şi arta” – şi de carte.

A spune mult cu cuvinte puţine e o obsesie a acestui creator.
Ca şi a folosi nu prea multe cuvinte, pentru a sugera totul.
Cuvintele devin idei, ca nişte cărămizi într-o construcţie, creând realităţi.
Or, în cazul lui Vieru nu cuvintele subordonează idei, ci ideile-şi subordonează cuvintele.
Cele care au misiunea să creeze realităţi.
Cuvântul la el e folosit doar ca intermediar între simţire şi idee, ca şi între idee şi rostire sau scriere.
Maximele lui Grigore Vieru sunt vii, ele au respiraţie, au puls.
Cu trecerea timpului, acestea devin şi mai actuale.  Vremuri care vin se recunosc în ele. Semn sigur al marilor creaţii, care nu îmbătrânesc odată cu secunda când au fost scrise, ci ca şi cum se nasc zilnic, cu fiecare nou cititor şi cu fiecare nou adevăr.
Nu poţi înţelege adevărata dimensiune a creaţiei vierene dacă nu-i cunoşti cartea de aforisme.
Cugetările lui te învaţă să te cunoşti mai bine, dar şi cum să înţelegi viaţa şi lumea, cum să-ţi iubeşti neamul şi semenii, acestea vin să te deştepte (în ambele sensuri), acestea vin contra lenei de a gândi.
Ele îţi oferă perspectiva infinitului, care izvorăşte din clipa pe care o ai a trăi.