Romanul Anotimpurile poetului sau Călugărul Mihai reprezintă una dintre cele mai ambițioase construcții epice semnate de Al. Florin Țene, scriitor complex, recunoscut ca poet, prozator, eseist, critic literar, dramaturg și jurnalist. El este un Bildungsroman atipic, în care dezvoltarea eroului nu se măsoară în acumulări sociale sau profesionale, ci în înaintarea spirituală și morală.

• Structura trilogiei (Tinerețea poetului, Contradicția, Insula cu mai multe anotimpuri) reflectă parcursul protagonistului Mircea Tănăsescu prin trei etape fundamentale: formarea, confruntarea și retragerea. Aceste „anotimpuri” nu reprezintă doar simple etape biografice, ci se transfigurează în momente de meditație existențială asupra destinului uman.
• Prin utilizarea tehnicii intertextuale de tip „carte în carte” – inserții din texte proprii anterioare și din maxime filozofice – autorul construiește o țesătură narativă densă, un dialog al conștiințelor care amintește de Pascal și de tradiția stoică[1].
• Un element esențial al romanului este accentul pus pe verticalitatea morală. Protagonistul refuză răzbunarea, se conduce după cumpătare și cultivă bunătatea chiar și atunci când este confruntat cu perfidia lumii. Astfel, el se apropie de idealul propus de Marcus Aurelius – „cea mai mare răzbunare este să nu te asemeni cu cel ce ți-a făcut rău”[2].
• Totodată, fidelitatea protagonistului față de soția pierdută, iubită dincolo de moarte, transfigurează erosul în agape, iar retragerea sa monahală – în figura Călugărului Mihai – constituie o împlinire spirituală. Cartea se închide sub semnul armoniei dintre artă, credință și destin, cu simbolismul muzicii („Adio” din Traviata) ca punct final.
• Pe lângă latura confesivă, romanul are valoare de document cultural. Itinerariul personajului – între satul ardelean, București, Oltenia și spații orientale – reflectă tensiunile dintre rural și urban, dintre tradiție și modernitate, dintre materialism și spiritualitate. În acest sens, romanul se apropie de scrierile lui Liviu Rebreanu sau Marin Preda, dar le depășește prin dimensiunea explicit moralizatoare și prin accentul pus pe devenirea spirituală.
• Scris la vârsta de 83 de ani, romanul are valoarea unui testament literar și spiritual. Întrebarea finală – „când îți vei număra anotimpurile, vei putea spune că ai înflorit în fiecare dintre ele?” – constituie un apel direct către cititor, invitându-l la introspecție și la reevaluarea propriilor repere morale.
• Anotimpurile poetului sau Călugărul Mihai este o operă de sinteză ce depășește granițele simplei confesiuni biografice. Ea se înscrie în tradiția romanului de formare, dar se distinge prin caracterul său profund reflexiv și spiritual, prin chemarea la introspecție și prin forța morală pe care o propune.
• Romanul confirmă rolul lui Al. Florin Țene ca unul dintre marii scriitori români ai contemporaneității, un autor care și-a asumat misiunea de a lăsa posterității nu doar o operă literară, ci și un testament moral.
• Note
• 1. Blaise Pascal, Cugetări, București, Editura Humanitas, 1992.
  2.Marcus Aurelius, Gânduri către sine însuși, București, Editura Științifică, 1993.
• Tudor Aureliu Budică

• Bibliografie
• Aurelius, Marcus, Gânduri către sine însuși, București, Editura Științifică, 1993.
• Augustin, Sfântul, Confesiuni, București, Editura Humanitas, 2005.
• Blaise Pascal, Cugetări, București, Editura Humanitas, 1992.
• Ciatloș Deak, Johnny, „Anotimpurile poetului – Prefață la romanul lui Al. Florin Țene”, în Anotimpurile poetului sau Călugărul Mihai, Globart Universum Publishing House, Montreal, 2025.
• Ţene, Al. Florin, Anotimpurile poetului sau Călugărul Mihai, Globart Universum Publishing House, Montreal, 2025.
• Rilke, Rainer Maria, Scrisori către un tânăr poet, București, Editura Humanitas, 2000.
• Seneca, Despre viața fericită, București, Editura Univers, 1998.