În spațiul Galeriei Új Kriterion din Miercurea Ciuc, artistul Petru Lucaci propune, prin expoziția BLACK AND BLACK, o incursiune în universul negrului – un parcurs artistic pe care îl explorează consecvent de peste trei decenii. Curatoriată de Ruxandra Demetrescu, expoziția reunește lucrări realizate în diferite etape ale carierei sale, dezvăluind felul în care negrul, departe de a fi o simplă opțiune cromatică, devine pentru Lucaci un mediu expresiv cu o forță aparte.

• După anii 1990, negrul s-a transformat în elementul definitoriu al creației sale, articulând serii precum Noctumbre, Alb / Negru, Night Shadows, Clarobscur sau Black-based Cocktail. Artistul folosește diverse tipuri de negru – de la negrul de fum la cel ivoriu – aplicate în straturi dense de ulei sau cărbune, construind suprafețe tactile, aproape sculpturale. În lucrările sale, contrastul subtil dintre lumină și întuneric nu este doar vizual, ci și material, invitând privitorul la o apropiere lentă, răbdătoare, la o percepție care implică atât privirea, cât și simțul tactil.
• Expoziția explorează granița fragilă dintre vizibil și invizibil, dintre plin și vid, dintre apropiere și distanță. În loc să fie o limitare, paleta redusă devine un teritoriu de libertate, în care artistul investighează potențialul simbolic și energetic al negrului, punând sub semnul întrebării prejudecățile care îl însoțesc adesea. În lucrările bidimensionale și tridimensionale – de la desene în cărbune la obiecte stratificate din lemn pictat – Lucaci creează o lume care solicită privirea să treacă dincolo de aparențe, să descopere lumina ascunsă în întuneric.
• Vernisajul a avut loc pe 10 septembrie, iar expoziția poate fi vizitată până la 9 noiembrie 2025.
• BLACK AND BLACK în analiza curatoarei Ruxandra Demetrescu, istoric și critic de artă, cadru universitar la UNARTE București
• <<(…) Ca unică posibilitate cromatică, negrul reprezintă pe de o parte, o anulare a cromatismului practicat anterior, concentrat pe virtuțile expresive ale culorii și ale contrastului dintre luminos/lumină și întunecat/întuneric, iar pe de altă parte, o accentuare a profunzimii spațiale, prin forțarea dialogului/jocului dintre vederea apropiată și cea depărtată, dintre văzul haptic și văzul pur. 
• Petru Lucaci afirmă: „Negrul m-a provocat ca pictor, am lucrat cu el în diverse contexte, l-am simţit în plenitudinea şi forţa lui de expresie, şi de aceea mi-am dorit să-i urmăresc mai atent prezenţa în spaţiul artei.” Conștient de dimensiunea radicală a opțiunii sale, el adaugă: „Negrul ascunde un câmp vast de semnificaţii, dar, în acelaşi timp, o imensă forţă expresivă. Am constatat că materia neagră conţine energii pe care, de obicei, nu le exploatăm îndeajuns, că prejudecăţile noastre în legătură cu încărcătura lui negativă pot dăuna picturii, ce este definită esenţialmente de prezenţa culorii”.
• Preocupat de virtuțile și limitele picturii, Lucaci a luat mereu „în răspăr” tradiționalele „părți ale picturii”: desenul, clarobscurul, culoarea, construcția spațiului și, nu în ultimul rând, istoria din tablou. Reconvertirea clarobscurului în pictura redusă la negru reprezintă cea mai interesantă experiență vizuală a artistului, deoarece anulează cromatismul, păstrând contrastul clar–obscur/lumină–întuneric. În acest context, influența fotografiei alb-negru și a filmului noir a fost mai puternică decât revizitarea vreunui muzeu imaginar al picturii europene, concentrat pe tradiția tenebrismului.
• Valorificând „materia neagră”, Petru Lucaci și-a dezvoltat mijloacele plastice în câteva experimente, devenite marcă proprie. Aș aminti utilizarea exclusivă a picturii în ulei, cu negru-ivoriu sau negru de fum, în scopul obținerii unei materii picturale cât mai dense. În căutarea dimensiunii haptice a negrului, artistul și-a propus să (re)creeze o substanță – cărbunele – și să transforme materia de bază a practicii de atelier – desenul în cărbune – într-o materialitate distinctă, exploatându-i dimensiunea tactilă în tablouri-obiect.>>
• Cosmina Marcela Oltean
• Foto, Galeria Új Kriterion
•