Primit pentru publicare: 10 oct.2015
Autor: Ion ISTRATE
Publicat: 10 oct.2015

Cu şfichiuşoru`

Pustiu nemţesc

Pe la ora mijlocului de zi, ies din Curtea veche şi nici urmă de mitocan. Trec colţul evreiesc, ajung în dreptul Poetului, poposesc, şterg praful învechit de pe mantia coclită, fac un pas înapoi cu faţa spre a ceea ce-am văzut, mă întorc şi nici urmă de mocofan. Niciunde şi nicicând, pustiu de-adevăratelea.

Ies din pustiul fără suflete şi mă întâlnesc cu un vajnic poet, cu plete ce-i curg spre brâu. El, poetul cu care m-am întâlnit, este vechi recunoscut cu talent în vers, membru primit cu cotizaţie în USR. Ne schimbăm amabilităţi, că de câtă vreme nu ne văzuserăm, şi zice că m-a căutat pe la redacţie şi nu a avut norocul să-mi propună să aducă poeme noi pentru a fi publicate. Cum nu a mai fost publicat la noi, în Luceafărul(Bt), exclamativ îi propun să-i încludem materialul sub genericul ,,haec primum hostium”. O, nu bătrâne, nu, îmi zice, eu nu ştiu nemţeşte.
L-am lăsat să se dumerească, evaluându-şi doxa…