DE NEÎNȚELES…

DE NEÎNȚELES…

De neînțeles sunt mirungerile durerii
când clipele urlă sechestrate, neauzite.
Somnul inimilor naște monștri de timp,
ciclopi imberbi,
nătângi și orbi,
ce macină clepsidrele uriașe atârnate de cer.
Se scurg secundele direct în nisipul fierbinte,
în timp ce eternitatea rămâne defectivă de timp.
La drumul mare ies primăverile
și verile,
și toamnele
și iernile,
strigând
că drepturile le-au fost suspendate.
Dar nimeni nu le aude:
oamenii,
surâzători,
autosufucienți,
se leagănă, se lăfăie
în clone de timp călduțe
și tac, și tac,
nemailuând în seamă,
nemaințelegând
mirungerile durerii…