De-aș putea uita, înecat în prezent
al regăsirilor cotidian miracol
De-aș putea să nu înțeleg niciodată
cât din limpedele miez s-a risipit
al eului meu, călătoritul
prin lumea de spaime a sacrelor limite
Sau încă de-aș putea să fac
din tihna nedeslușitelor înfrângeri
noosfera unei alte planete, cu adevărat albastre
neînlănțuită în iubirea celuilalt soare.

Mereu la început de drum,
eșec latent
și infinit festin
dincolo de bine, lepădând nălucirile răului
pacea nu mai întârzie
și nimeni nu mai cere vamă.

Frate către frate.

O, insula aceea neatinsă vreodată
de o astfel de viață
n-a fost suflet s-o aștepte, să o ceară
ivită cu matematică precizie
în mijlocul oceanului
apărată de gânduri simple și drepte
izvor de putere al înălțărilor mele
spre Tine, vid înveșmântat în frumusețe!