Alexandru Florin ȚENE

Dimineaţa de Sfântul Gheorghe

Aleargă primăvara desculţă prin sat
Şi stelele ai căzut în nucii grădinii
Dimineaţa nu s-au stins, n-au mai plecat
Au rămas ochiuri de izvoare la rădăcina luminii.

În apele lor închegate, tremurând în cupe de muguri,
Se zămislesc rodul de sevă, răcoare…
Luminau crengile ca nişte ruguri
Şi raze picurau, uimite de soare.

O, stelele pe punţile nucilor au căzut
Cu hlamidele lor muiate în luumină
Şi nu s-au pierdut,
Au rămas pe vechea tulpină.

Păsările au început un vechi tril
Concert la care au venit şi cucii
La sfârşitul nopţilor de april…

…Era Sfântul Gheorghe şi-n noapte înfloriseră nucii.