Dor de Eminescu
Autor: Al. Fl. Țenelnvitaţie la lectură
EMINESCU, CA VEŞNICIA CERULUI
Dor de Eminescu
Au curs atâtea verbe pe pagini de poveste
Cum curge Oltul de veacuri prin Carpaţi
Şi dorul si-a cioplit cuvintele pe creste
Cum iubirea trece de la părinţi în fraţi.
De atâta dor zăpezile cern poeme în brazde
Şi cuvintele lui se fac stele pe cer de ape,
Paginile, în clipe ancestrale, ne sunt gazde,
Şi, pe neştiute vin din veşnicie să se-adape.
Îmi este dor de Eminescu pe înserate
Când îi citesc versul pe genunchi de iubită,
Construiesc din metafore cu migală palate
Şi alături de el cad iarăşi în ispită…
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Al. Fl. Țene
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

