Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

Elena Chiponcă, TRUŞEŞTI – Monografie

Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.3 (147), Martie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


Elena Chiponcă, TRUŞEŞTIMonografie

Primit pentru publicare: 08 Mart. 2021
Autor: Gheorghe MEDIAN, redactor – Revista Luceafărul    
Publicat: 08 Mart. 2021
Actualizare: 11.03.2021
© Gheorghe Median, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

 

Elena Chiponcă
TRUŞEŞTIMonografie

                                                                                              

Satul Truşeşti, reşedinţa comunei cu acelaşi nume, este una dintre localităţile cele mai cunoscute din judeţul Botoşani şi nu numai. Renumele său se datorează în primul rând vestigiilor neolitice descoperite pe dealul Ţuguieta, printre cele mai importante din aria Culturii Cucuteni, dar şi unor împrejurări favorabile din ultimele decenii ale secolului trecut, care au determinat transformarea acestuia într-una dintre cele mai importante localităţi ale  judeţului.

Având în vedere aceste considerente, necesitatea scrierii unei lucrări monografice, care să-l prezinte, cu totalitatea elementelor care îl definesc şi îl personalizează, era absolut necesară, cu atât mai mult cu cât,  multor localităţi botoşănene mai puţin cunoscute, le-au fost dedicate asemenea lucrări.

După o îndelungă aşteptare, la sfârşitul anului 2020, la cunoscuta editură Pim din Iaşi, a apărut, în condiţii grafice deosebite, monografia satului Truşeşti, iar cea care o semnează, inginerul Elena Chiponcă, este, avem convingerea, omul cel mai competent care ar fi putut-o scrie. Domnia  sa întruneşte toate calităţile pe care trebuie să le aibă un monografist: este locuitor al Comunei Truşeşti, cunoscând în amănunt nu numai satul Truşeşti ci şi toate celelalte sate ale comunei, are vechi preocupări monografice, al căror rod îl constituie lucrările dedicate satului Ionăşeni, component al comunei, este ctitorul unui muzeu etnografic, apreciat de specialiştii în domeniu pentru rigoarea cu care a fost realizat, este familiarizată cu rigorile cercetării ştiinţifice, studiului în arhive şi biblioteci şi peste toate acestea, are un ataşament fără egal, pentru locul în care trăieşte şi pentru consătenii săi.

Argumentându-şi decizia de a scrie monografia Truşeştilor, autoarea a ţinut să consemneze, în scurta prefaţă pe care o semnează  şi motivul care a stat la baza acesteia: “Mă consider adoptată prin domiciliu şi loc de muncă de Truşeşti şi de locuitorii săi, cu care am dialogat pentru a mă informa în vederea realizării acestei monografii. Este satul de care m-am legat pe vecie şi regret că el începe să fie din ce în ce mai puţin populat, tinerii plecând pentru un trai mai bun în străinătate, iar bătrânii părăsindu-ne, treptat, unul câte unul.”

Monografia Truşeştilor, realizată de Elena Chiponcă, cuprinde 14 capitole, intitulate: Geografia, Evoluţia Istorică, Organizarea administrativ – teritorială, Demografia, Gospodăria ţărănească, Serviciile publice, Economia, Învăţământul, Cultura, Sportul, Sănătatea, Viaţa spirituală, Tradiţiile şi obiceiurile şi Personalităţile locale, în care autoarea a tratat, într-o concepţie proprie, cele mai importante date care privesc localitatea.

Ceea ce impresionează în această lucrare, este abundenţa de date pe care autoarea le foloseşte în tratarea fiecărui capitol. Reţinem în acest sens, ca un prim aspect, referirile minuţioase la aspectele legate de aşezarea satului, reliefului, reţelei hidrografice, vegetaţiei şi climei. 

Deosebit de documentată, este prezentată evoluţia istorică a localităţii, de la primele urme de viaţă omenească consemnate pe teritoriul acesteia – artefactele neolitice descoperite pe dealul Ţuguieta – la cele datând din prima şi din cea de a doua epocă a fierului, precum şi din epoca migraţiilor, care probează continua locuire, încă din neolitic, a teritoriului pe care va lua fiinţă satul Truşeşti. În tratarea acestui aspect, autoarea a studiat şi folosit, cu abilitate de autentic cercetător, un foarte mare număr de lucrări şi studii istorice, fapt impresionant, ţinând cont de formaţia sa profesională.

În acest capitol, autoarea consemnează atestarea documentară a satului Truşeşti –uricul din 14 octombrie 1558, prin care domnitorul Alexandru Lăpuşneanu dăruia Mănăstirii Slatina mai multe sate şi metocuri, între care şi satul Truşeşti. În anul 1640, soborul Mănăstirii Slatina îl dăruieşte domnitorului Vasile Lupu, care, la rându-i, îl include între satele cu care a înzestrat Mănăstirea Trei Ierarhi, pe care o ctitorise. Satul Truşeşti, îşi păstrează statutul de sat mănăstiresc, până la secularizarea averilor mănăstireşti din anul 1863. În urma împroprietăririi din anul 1864, locuitorii primesc o parte din moşia statului, transformându-se din clăcaşi mănăstireşti în proprietari, calitate pe care şi-o vor consolida,  după împroprietărirea care a urmat Primului Război Mondial.

 Tot în acest capitol, autoarea consemnează evenimentele la care locuitorii satului Truşeşti au luat parte în ultimele decenii ale secolului al XIX –lea şi în prima jumătate a celui următor: Războiul pentru Independenţă, Războaiele Balcanice, Primul şi cel de Al Doilea Război Mondial, evidenţiind, pentru fiecare în parte, pe cei care s-au remarcat în cadrul acestora.

Deosebit de interesante sunt datele care se referă la statutul administrativ pe care satul Truşeşti l-a avut de-a lungul timpului: sat în cadrul Ocolului Câmpului, în anul 1820, comună în plăşile Jijia, Cişmăneşti, Jijia – Ştefăneşti şi Truşeşti, între anii 1864 – 1911,  centru de raion al Regiunii Botoşani, între anii 1950 – 1952, centru de raion al Regiunii Iaşi şi apoi al Regiunii Suceava, până în anul 1960 când  redevine comună în cadrul Regiunii Suceava. Din anul 1968, localitatea este înglobată, cu acelaşi statut în judeţul Botoşani.

O atenţie deosebită a acordat-o autoarea monografiei, evoluţiei demografice a satului Truşeşti, căruia îi acordă un întreg capitol. Primele date relative la acest aspect, pe care le consemnează, datează din anul 1803, an în care Condica Visteriei Moldovei, consemna existenţa în satul Truşeşti, a unui număr de 54 liude ( oameni). În anul 1820, Catagrafia Visteriei Moldovei consemna aici, un număr de 134 liude.  Şapte decenii mai târziu, Dicţionarul Geografic al Judeţului Botoşani, realizat de C.V. Nădejde şi I. Tiţu consemna existenţa, în localitate,  a unui număr de 950 locuitori, numărul acestora crescând, conform recensămintelor populaţiei, la 1740 în 1945, 2736 în 1992, 2605 în 2002, reducându-se la 2335, în anul 2011.

În directă legătură cu referirile la locuitorii satului, sunt incluse în monografie detalii semnificative asupra modului de viaţă al acestora. Calităţile de etnograf al autoarei, sunt pe deplin puse în valoare în capitolul care tratează gospodăria ţărănească, cu detalii amănunţite privind locuinţa tradiţională, anexele gospodăreşti, curţile şi grădinile, îmbrăcămintea şi alimentaţia. Unele dintre cele consemnate aici, pot fi văzute la Muzeul etnografic pe care l-a realizat la Truşeşti. 

Trebuie remarcat faptul că, peocupată să nu omită niciun aspect privind demografia localităţii, autoarea face referiri la aspecte peste care mulţi autori de lucrări de acest fel trec. Unul dintre acestea, deosebit de intresant, este cel referitorla originea numelor, pe care le au, unele dintre cele mai vechi familii din sat.

      În mod firesc, monografia acordă un spaţiu deosebit vieţii economice a localităţii. Autoarea face referiri detaliate la agricultură, principala şi cea mai veche ocupaţie a locuitorilor, la principalele culturi agricole, la transformările pe care acest important domeniu economic le-a cunoscut după comunizarea României:  înfiinţarea primei Întovărăşiri Agricole ( 1948), Gospodăriei Agricole Colective ( 1961), Staţiunii Pentru Mecanizarea Agriculturii (1971), construirea Intreprinderii Pentru Industrializarea Sfeclei de Zahăr (1986), precum şi a unui important număr de  firme  având ca obiect de activitate, cultivarea, prelucrarea  şi comercializarea produselor agricole şi mecanizarea lucrărilor din acest domeniu  De asemenea, în monografie sunt făcute consistente referiri la firmele comerciale, atelierele de reparaţii, activitatea bancară, transport ( feroviar şi auto) etc. care activează în localitate, acoperindu-se cu informaţii de ultimă oră, tot ceea ce este important din punct de vedere economic.

 Demn de subliniat, este faptul că autoarea monografiei consemnează numele tuturor celor care au lucrat în unităţile a căror activitate a prezentat-o, ceea ce a presupus o muncă de documentare, pe care puţini ar fi putut-o duce până la capăt. Este şi acesta o dovadă a respectului şi consideraţiei pe care Elena Chiponcă le nutreşte pentru cei care, în vremuri trecute sau în cele pe care le trăim, au făcut ca Truşeştii să fie o localitate cunoscută, înfloritoare, un loc în care fiecare poate să se simtă ca acasă.

Un spaţiu deosebit de generos, este acordat în monografie  învăţământului  precum şi vieţii religioase, culturii, sportului şi ocrotirii sănătăţii, datele consemnate, scoţînd în relief faptul că, aici s-au întâmplat fapte demne de consemnat şi au muncit oameni despre care merită să se scrie.

Deosebit de amplu şi bine documentat, este capitolul dedicat şcolii, care ar putea să fie cuprins singur, într-o lucrare separată. Începutul învăţământului de stat în Truşeşti, datează din anul 1864, cînd a fost deschisă prima şcoală primară. În anul 1948 ia fiinţă Şcoala elementară de 7 ani, care  în anul şcolar 1964 – 1965, a devenit şcoală gimnazială.  În timp, au fost înfiinţate şi alte unităţi şcolare: Şcoala elementară de meserii (1901), Gimnaziul Unic Truşeşti (1945), Şcoala Medie Mixtă (1951), transformată în  Liceul real-umanist ( 1965 şi Liceul Agro –Industrial (1977), devenit din anul 1991 Liceu teoretic şi care din anul 1993  va primi numela poetului Demostene Botez. 

Prezentând şcoala din Truşeşti, Elena Chiponcă se opreşte şi asupra unor unităţi speciale din cadrul acestuia, între care Casa de Copii Şcolari, înfiinţată în anul 1962, al cărei nume, este din anul 1998, Centrul de Plasament “Sfântul Nicolae”. De asemenea, în monografie este prezentat şi învăţământul preşcolar, ale cărui începuturi datează din anul 1949.

Ceea ce impresionează în prezentarea învăţămîntului din Truşeşti, este minuţiozitatea cu care Elena Chiponcă a studiat evoluţia acestuia în timp, fapt care i-a permis să prezinte fiecare unitate şcolară în parte cu tot ceea ce o reprezintă: local, personal de specialitate şi administrativ, elevi, performanţe şcolare etc. Sunt nominalizaţi, în acest capitol, foarte mulţi dintre dascălii şcolilor şi unităţilor de învăţământ ale localităţii, un inspirat omagiu adus acestora, pentru dăruirea cu care au slujit la catedră şi au format caractere. Consemnăm cu plăcere, faptul că printre cei amintiţi, se numără şi doi dintre cei mai cunoscuţi poeţi botoşăneni, Dumitru Ţiganiuc şi Maria Baciu, membri ai Uniunii Scriitorilor din România, foşti profesori al Liceului Teoretic Truşeşti.

Monumentala monografie realizată de Elena Chiponcă, face referiri consistente la cultură, menţionând principalele instituţii care au activat în acest domeniu: Căminul Cultural înfiinţat în anul 1936, a cărui activitate, cu racordarea la realităţile sociale şi politice petrecute în timp, a continuat până în anul 2016, Biblioteca Căminului Cultural, înfiinţată în acelaşi an cu acesta, Biblioteca Comunală, înfiinţată în anul 1945 şi Muzeul etnografic al familiei Elena şi Marin Chiponcă, inaugurat în noiembrie 2007.

Monografia Truşeştilor, nu putea să nu reliefeze şi activitatea sportivă, consemnând preocupările oficialităţilor locale în direcţia promovării diverselor domenii ale acesteia.  Sunt nominalizate, între altele, în capitolul dedicat sportului, asociaţiile “Recolta Truşeşti” , înfiinţată în anul 1953 şi “Sportivul Truşeşti” înfiinţată în anul 1969, care au promovat şi susţinut fotbalul, reprezentat la nivel judeţean de echipa de fotbal “Sportivul Truşeşti” şi sunt consemnate participările sportivilor amatori din Truşeşti, la competiţiile naţionale de lupte greco – romane, sau la cele judeţene de fotbal şi atletism. 

Un domeniu deosebit, asupra căruia monografia realizată de Elena Chiponcă s-a oprit, este cel al ocrotirii sănătăţii. În această privinţă, Truşeştii se pot mândri cu faptul că,  încă din anul 1906 aici a fost înfiinţat aici un Spital comunal, care a funcţonat până în anul 2011, când a fost transformat în Cămin pentru persoane vârstnice. Spitalului I s-au adăugat în timp, Dispensarul comunal şi cabinetele individuale  de medicină umană dr. Cornelia Bălănescu, dr. Cristian Ţurcanu, dr. Cristina I. Clim, care asigură asistenţa medical specializată, pentru locuitorii localităţii.

Desigur, ocrotirea sănătăţii, presupune şi existenţa farmaciilor, monografia consemnând  faptul că, prima farmacie din Truşeşti a fost inaugurată în anul 1906. După anul 2000, în localitate au fost deschise trei noi farmacii: “Viorica” , “Remedius” şi “Elena”, suficiente pentru satisfacerea nevoilor locuitorilor.

Ultimele capitole ale monografiei, au ca obiect viaţa spirituală, tradiţiile şi obiceiurile şi personalităţile locale

 În capitolul privind viaţa spirituală, se fac ample referiri la Biserica cu hramul “Sfântul Ierarh Nicolae”, a cărei construcţie începută în anul 1832, a fost desăvârşită prin lucrările de refacere şi restaurare din anii 1891 şi 1918, la slujitorii acesteia, precum şi la Biserica Creştină Penticostală “Betel”, înfiinţată în anul 1983, frecventată de o parte a locuitorilor Truşeştilor. 

Capitolul privind tradiţiile şi obiceiurile, foarte apropiat autoarei, la ale cărei preocupări etnografice ne-am referit, prezintă, în detaliu, ritualurile familiale – naşterea şi botezul, căsătoria şi nunta, moartea şi înmormântarea – ritualurile calendaristice, şezătorile şi clăcile, cu alte cuvinte, tot ceea ce era semnificativ în viaţa satului. Credem că, asemeni capitolului privind învăţământul şi acest capitol ar putea fi subiectul unei lucrări separate, asupra căreia, cu siguranţă Elena Chiponcă se va putea apleca, poate nu prea târziu.

Ultimul capitol al monografiei se referă la personalităţi din diverse domenii, care sunt legate de Truşeşti, între care conferenţiarul universitar Constantin Atanasiu, profesor la Institutul Politehnic Bucureşti, Constantin Constantinescu, profesor de muzică, dirijor al Orchestrei de Muzică “Moldova”  şi al Corului Operei din Iaşi, conferenţiar în cadrul Conservatorului de Muzică din Iaşi, Virginia Constantinescu, fondatoarea primului seminar teologic monahal “Sfânta Cuvioasa Parascheva” de la Mănăstirea Agapia şi sculptorul de renume internaţional Ioan Nemţoi, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. 

Nu putem încheia cele  câteva consideraţii asupra lucrării de faţă, fără a aprecia ilustraţia deosebit de bogată, în realizarea căreia, o contribuţie deosebită a avut-o Florin Bălănescu.  

Scrisă cu pasiune şi implicare sufletească, monografia realizată de Elena Chiponcă, este o autentică oglindă a satului Truşeşti de ieri şi de azi, este o carte pe care locuitorii satului, şi nu numai aceştia, suntem convinşi că o vor aprecia. 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.664 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5