Despre fostul conac Gulinschi din satul Cozmești, comuna Stolniceni-Prăjescu, județul Iași, profesorul Constantin Cășăriu mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, pe locul acestuia.

– Domnule Constantin Cășăriu, cine a ridicat conacul și când anume?
– Clădirea a fost construită, în perioada interbelică, de Sava Gulinschi, după ce s-a căsătorit cu prima lui soție, Natalia, o femeie înstărită, moment din care a început ascensiunea lui.

– Cine a fost proprietarul?
– Avea origini poloneze, era jandarm și a trăit între 1887 și 1982. A venit din nordul Bucovinei, fiind detașat cu serviciul aici, unde, după moartea primei soții, s-a recăsătorit cu o localnică, Leonora [Eleonora], care deținea o crâșmă. Cu timpul, a cumpărat suprafețe importante de pământ și, astfel, a dobândit o stare materială prosperă.

– Ce știți despre familia lui?
– Din primele două căsătorii, a avut mai mulți fii, iar cu Leonora a trăit până în preajma celui de-Al Doilea Război Mondial. Apoi, a plecat în refugiu, de unde s-a întors cu a treia soție, Ana, cu care a conviețuit până după instaurarea regimului comunist.

– Ce fel de raporturi a avut cu comunitatea locală?
– Deși a existat o anumită rigoare în comportamentul său, toți oamenii l-au caracterizat ca fiind un om bun, care i-a ajutat, mereu, la nevoie.

– Cât de mare era moșia și din ce era constituită?
– Domeniul totaliza aproximativ 200 ha și cuprindea, în primul rând, pământ arabil, câteva iazuri mai mici, pășuni și fânețe, pentru că el a crescut și animale. Pădure nu a avut, întrucât cea de aici era deja proprietatea familiei boierești Sturdza.

– Descrieți, vă rog, curtea boierească de atunci.
– Conacul [situat la 10 km sud-est de Pașcani] avea un singur nivel, incluzând patru camere principale, și mai multe anexe. În față, exista un parc cu alei pietruite, flori, arbori și, în general, multă vegetație, iar, în vale, era o grădină numită La Florărie. În jurul clădirii, se aflau beciul, fântâna, șopronul trăsurii, grajduri, hambare, magazii și alte atenanse. Totul era împrejmuit de un gard de lemn, cu o poartă de acces.

– Ce s-a întâmplat la venirea comuniștilor?
– Toate proprietățile au fost confiscate [în 1949], o bună parte dintre ele fiind jefuite și devastate de către localnici. Conacul a devenit sediul C.A.P. din sat, iar ceea ce a mai rămas din dependințe a constituit baza materială a acestuia. Boierul și familia lui au fost alungați și s-au retras la Roman, dar, după o perioadă, el a revenit în localitate, sărac lipit pământului, și unul dintre săteni l-a primit în casa lui, i-a purtat de grijă și l-a ajutat să supraviețuiască.

– Există morminte ale familiei în zonă?
– Sava Gulinschi a fost îngropat, alături de prima soție, în cimitirul satului; ceilalți membri s-au stabilit la Roman, unde au trăit și au fost înhumați.

– A revendicat cineva fosta posesiune după 1989?
– Nu a venit nimeni să solicite pământurile, rămășițele construcțiilor adiacente și iazurile, care au încăput în mâinile unor indivizi mai „isteți” din anii postrevoluționari.

– Ce a mai rămas, în prezent, din domeniul de altădată?
– Mai nimic; conacul a dispărut înainte de 1990, în urma boierului mai rămânând doar niște resturi ale anexelor, câțiva copaci, cele două morminte și amintirea lui.

Florin Bălănescu