Despre fostul conac Alaci din satul Hârtop, comuna Bârgăuani, județul Neamț, localnicul Constantin Bordei mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, pe locul acestuia.

– Domnule Constantin Bordei, cine a fost boierul local?
– Se numea [Vasile (Anton)] Alaci, era armean și a venit aici din Focșani.

– A avut familie?
– Da, era însurat și avea un băiat.

– Ce fel de relații a avut cu sătenii?
– Era om de treabă; oamenii lucrau pe moșie și îi plătea corect, iar, când aveau nevoie, mai ales iarna, se duceau la el și le dădea grâu, porumb sau lemne în contul muncii din vara următoare.

– Cine a construit conacul?
– Clădirea a fost ridicată [în jurul anului 1840] de familia boierilor Catargi, de la care Alaci a preluat-o, împreună cu moșia, și a modernizat-o [la sfârșitul secolului al XIX-lea].

– Cât de mare era domeniul și ce includea?
– Avea peste 100 ha, dintre care cel mai mult era pământ bun, arabil, iar restul – fânețe și pășuni pentru animale, că ținea boi pentru arat, vaci cu lapte și cai de tracțiune.

– Ce cultiva?
– În special, cereale (grâu, porumb, orz, ovăz și secară), dar și mazăre și soia.

– Cu ce se deplasa?
– Pe moșie, care era în jurul conacului, cu șareta, iar când venea de undeva sau pleca la oraș – cu mașina.

– Faceți, vă rog, o descriere a curții boierești.
– Conacul [situat la 22 km est de Piatra Neamț] avea două niveluri, cu vreo opt camere, lângă care se aflau beciul, fântâna, grajdul, hambarul, magazii și alte anexe gospodărești. De jur-împrejur, era un gard din scânduri cu o poartă de lemn.

– Ce s-a întâmplat când au venit comuniștii la putere?
– Au confiscat tot [în 1949], iar pe boier l-au alungat – la Focșani a plecat, unde a murit și a fost înmormântat. Pe administratori – că avea doi –, i-au pus pe fugă, iar sătenii au intrat în curte și în conac, pe care l-au jefuit și l-au pus la pământ. Au luat animalele din grajd și cerealele din hambar, apoi au dat foc la tot, iar terenurile au fost împărțite la țărani.

– A revendicat cineva fosta proprietate după 1989?
– Băiatul lui a cerut și a primit pământurile, pe care le-a dat în arendă unui inginer de aici.

– Ce mai există, în prezent, din moșia de altădată?
– Numai fântâna și câțiva copaci; în rest, teren gol.

Florin Bălănescu