Fostul conac Pantazi din Vrânceni

Despre fostul conac Pantazi din satul Vrânceni, comuna Căiuți, județul Bacău, localnicul Nicu Dobrin mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, pe locul acestuia.

– Domnule Nicu Dobrin, l-ați întâlnit pe boier?
– Da, se numea [Dumitru] Pantazi.

– A avut familie?
– Era însurat și avea o fată fată [Elena] și doi băieți; pe cel mai mare, îl chema Gheorghe, iar pe cel mai mic – Dragoș.

– Cine a construit conacul și în ce perioadă?
– Clădirea a fost ridicată de boier în jurul anului 1900, când a cumpărat moșia.

– Ce fel de om era?
– Era mai sever, pentru că ținea mult la corectitudine și la lucrul bine făcut, dar avea mult bun-simț și nu a înșelat vreodată pe cineva; de aceea, era respectat de toată lumea. Viața pe moșie și la curte era organizată fără cusur, iar întreaga proprietate era administrată exemplar.

– Cât de mare era domeniul și ce conținea?
– Proprietatea avea peste 500 ha și se întindea din Lunca Trotușului până sus, pe culmea Ciortolom [sat în comuna Tutova, județul Vaslui]. Cuprindea în jur de 360 ha de pădure de stejari și de goruni, ceva mai bine de 50 ha de teren arabil, o vie mare, livadă, pășune, fâneață, iazuri și o moară pe râul Trotuș.

– Ce cultiva?
– Mult porumb și grâu mai puțin, dar scotea producții bune din vie și din livadă; în plus, însămânța lucernă și trifoi pentru vite.

– A crescut animale?
– Ținea cai de rasă, boi pentru munca la câmp, vaci de lapte, oi și păsări.

– Descrieți, vă rog, curtea boierească.
– Conacul [ce se afla la 13 km sud-est de Onești] avea un beci adânc la subsol, parter și mansardă, cuprinzând șapte camere mari. Dinaintea lui, era un parc cu alei pietruite, iarbă, flori și brazi, iar, în restul curții, se aflau locuințele argaților, grajduri, hambare, șopronul trăsurii, magaziile de lemne și alte câteva dependințe. De jur-împrejur, exista un gard de scândură, cu poarta de la intrare în față. Mai avea o conductă care aducea apă, prin cădere, de la Pârâul Rece, aflat sus, în munte, la o distanță de 1 km și ceva de conac.

– Ce soartă a avut moșia?
– Cea mai mare parte a pământului a fost împărțită sătenilor la reforma agrară [din 1945], iar boierului i-au mai lăsat 50 ha. Apoi [în 1949], i-au confiscat restul și, atunci, oamenii au furat tot ce au găsit și au distrus clădirile din curte. În conac, s-a făcut magazie de cereale a C.A.P., după care a fost lăsat în paragină și s-a dărâmat complet.

– Ce soartă au avut boierul și familia lui?
– El era plecat la București, unde a murit și a fost îngropat, iar, în urma lui, rămăseseră băieții, care au fost alungați și s-au dus, și ei, după părinții lor.

– Ce a mai rămas, în prezent, din posesiunea de altădată?
– Nu mai este nimic, doar ruine din fundația conacului și niște cărămizi îngropate din beciul care a fost astupat și dărâmat; în rest, totul a fost pus la pământ, iar copacii – tăiați.

– A revendicat cineva fosta proprietate?
– Niște nepoți ai lui Dragoș și ai lui Gheorghe [între care copii ai fiicei ultimului, Ana] au solicitat și au câștigat o parte din pădure și din terenurile arabile, unde au refăcut rețeaua de apă și au construit o vilă în care au instalat centrală [termică].

Florin Bălănescu