Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

GLORIE LIMBII ROMÂNE 

 

  • Mi-e dat să-mi rostesc gândurile
  • să visez
  • în Limba Română,
  • fiecare cuvânt un fagure,
  • ca mierea luminii în degetarul macilor,
  • ca vârsta arborilor în cercuri,
  • în fiecare din ele trudeşte un străbun,
  • veghează o baladă.
  • .
  • Patria Limbii Române e Istoria
  • acestor plaiuri păscute de Mioriţa,
  • modelate de doine
  • şi fiecare cuvânt al ei a fost cioplit
  • cu grijă
  • la izvoarele dorului.
  • Ea nu poate fi mutată,
  • cum nu se poate înstrăina fântâna
  • de izvoare.
  • .
  • Am spart coaja de nucă
  • a cuvântului şi peste înţelesuri am dat
  • de bine , dulci ca mierea,de ducă
  • şi ură,
  • avea gust de zgură
  • dar şi de păcat,
  • simţeam eminesciană vibraţie,
  • înţelepciunea lui Pann din gură în gură
  • era în sămânţa gata de germinaţie.
  • .
  • Am spart coaja seminţei cuvântului
  • şi-am dat peste altă sămânţă,
  • un alt înţeles, o altă cărare,
  • o altă speranţă,
  • o clanţă
  • pentru o altă,
  • o altă…
  • până rămâne
  • măduva Limbii Române.
  • .
  • În fiecare cuvânt e un oier,
  • un ţăran
  • care face holda să cânte
  • imnurile acestui pământ
  • scrise cu plugul pe nepieritoarele pergamente
  • ale brazdelor.
  • .
  • Rostiţi un cuvânt în limba noastră
  • şi veţi simţi
  • şi gustul mierii
  • şi vânturile veacurilor
  • şi mirosul câmpiilor.
  • .
  • Rostiţi un cuvânt în Limba Română
  • şi veţi auzi
  • mângâierile mamei
  • şi vorbele tatei grele ca piatra
  • din temelia casei.
  • .
  • Ascultaţi un ţăran vorbind ogorului
  • şi veţi vedea cum trec cuvintele
  • din hrisoave în versurile eminesciene
  • precum ploaia în rădăcini.
  • Aceasta este eternitatea ei,
  • gloria ei
  • de a fi mereu
  • ca frunzele pe o cetină seculară.
  • II
  • Patria îmi este Limba ce o vorbesc
  • pe care am supto de la mama
  • cu ochii blânzi
  • ca Mioriţa.
  • Când îmi aplec urechea de sânul pământului
  • aud lucrînd Meşterul Manole
  •  ce, încă, modelează ţara
  • pe care o numim
  • Limba Română.
  • .
  • De bat la porţile cerului
  • şi iau o cană de lut
  • cu apă
  • simt sufletul izvoarelor
  • din adâncurile munţilor
  • acolo unde inimile rămân
  • pe oale de Horez.
  • .
  • De iau în palme un bulgăre
  • din marginea câmpului unde zarea a îngenunchiat
  • lutul îmi seamănă.
  • Poate-s oasele străbunilor mei
  • ceva din înţeleptul suflet respirând
  • în conturul măsurat.
  • Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte
  • şi-l pipăi simţindu-i respiraţia
  • în acea dimineaţă nerăbdătoare când bobul de grâu plesneşte în lutul
  • cu străluciri solare.
  • .
  • Când mănânc pâinea,urcă până la mine
  • neamurile noastre toate,
  • seva înţelepciunii
  • adusă până la noi
  • de limba ce o vorbesc.
  • .
  • Al.Florin ŢENE

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania