Dispariția lui Cornel Udrea, la 11 aprilie 2024, lasă în urmă nu doar o operă consistentă de umor, dramaturgie și publicistică, ci și o amprentă umană greu de egalat. Pentru cei care l-au cunoscut, el nu a fost doar un scriitor, ci o prezență caldă, ironică și profund sensibilă, capabilă să transforme cotidianul în sursă de zâmbet și reflecție.

L-am cunoscut în redacția revistei Tribuna, în biroul lui Constantin Zărnescu. Era un spațiu încărcat de efervescență intelectuală, unde ideile circulau cu naturalețe, iar umorul lui Cornel Udrea se integra firesc în atmosfera boemă a Clujului cultural. După acea primă întâlnire, am coborât împreună la o cafea la cofetăria Arizona – loc devenit, în timp, un adevărat ritual al prieteniei noastre. Ani de zile ne-am întâlnit acolo, într-un dialog continuu, presărat cu ironii fine și observații subtile asupra lumii.
Îi citeam cu plăcere poeziile, scrise cu o sensibilitate aparte, în care umorul nu anula emoția, ci o potența. Textele sale publicate în Tribuna și în revista Steaua confirmau un stil inconfundabil, în care spiritul ludic se împletea cu inteligența critică. De asemenea, era o reală încântare să-i ascult creațiile umoristice difuzate la Radio București, unde vocea și textul său prindeau viață într-un mod aparte.

Am avut bucuria să-i văd și o piesă de teatru, montată la Casa de Cultură a Studenților, împreună cu soția mea, poeta Titina Nica Țene, și cu scriitorul Adrian Țion. A fost o confirmare în plus a talentului său dramaturgic, a capacității de a construi situații comice cu substrat profund uman.
Ultima noastră întâlnire a avut loc în redacția editurii Napoca Star. Era vizibil schimbat, apăsat de o tristețe greu de disimulat. Întrebat de soția mea ce mai face, a răspuns cu o voce stinsă: „Nu prea bine…”. A doua zi dimineață aveam să aflăm vestea dureroasă a plecării sale.

Născut la 27 martie 1947, la Gheorgheni, absolvent al Facultății de Filologie din Cluj (1969), Cornel Udrea și-a dedicat viața radioului și literaturii. Din 1970, a fost redactor la Radio Cluj, unde a contribuit decisiv la dezvoltarea programelor de divertisment și a teatrului radiofonic. Membru al Uniunea Scriitorilor din România, el a rămas fidel unui umor de calitate, inteligent și profund ancorat în realitate.
Cornel Udrea a fost, fără îndoială, un mare umorist. Dar, dincolo de opera sa, rămâne omul – prietenul de la cafea, interlocutorul fin, spiritul cald. Mă bucur că am avut privilegiul de a-i fi prieten.

Dumnezeu să-l odihnească în pace.

Al.Florin Țene