Scutul

Scutul nostru românesc
Este cum și ce vorbesc
Cum ‘mi-așez azi apele
Sau îmi țin aproapele

Ne curge viața satului
Din puterea neamului
Curge sângele-n voință
Din trăire, din credință

Câtă iarbă, câtă frunză
Pământul să îl pătrunză
Câte lanuri, doar de grâu
Să trezească spirit viu

Frații noștri-s separați
Amăgiți chiar înșelați
O să vină iar în tindă
România să-i cuprindă!

Să fim mare, popor latin
Cu credință de creștin
Nu cu gene de maimuțe
Pentru urși, a lor grăunțe.