Nu te-ai înălțat prin cuvânt,
ci prin ascultare –
mai adâncă decât cerurile
și mai grea decât slava.

În tine libertatea omului
a rostit pentru prima dată
un „da” care nu s-a mai retras.

Nu l-ai născut doar în trup,
ci în firea noastră întreagă,
ca Dumnezeu
să poată locui
fără amestec
și fără despărțire.

Pântecele Tău
a fost hotar dogmatic:
Dumnezeu adevărat
și Om adevărat
într-o singură Persoană
fără confuzie, fără pierdere.

Nu ai fost mai presus de Fiul,
dar nici în afara Lui:
ai stat acolo unde făptura
îndrăznește să fie
plină de har.