Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Ion Istrate, mereu acasă…

Primit pentru publicare: 22 Febr.2020
Autor: Ion N. OPREA, membru Fondator de Onoare al Revistei Luceafărul
Publicat: 23 Febr. 2020
© Ion N. OPREA, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

  Ion Istrate, mereu acasă…

Ion Istrate, în completare, spre reamintire la ce a scris despre „Gheorghe BURAC – un simbol al Onoarei senectuții botoșănene. Să-l așezăm la dreapta Panoului de Onoare al intelectualilor din Valea Bașeului”, articol scris la 9 februarie 2020  şi publicat în Luceafărul în aceeaşi zi, articol la care drept comentariu  Ciprian Antoche spune: la 10 februarie  „Slujind și respectând satul românesc ați sfințit și sfințiți cu mir geneza și rădăcinile acestui neam ales, acest plai de obârșie a Raiului pământean unde s-a născut cultura și tradițiile unui popor neasemuit altor popoare. Să ne trăiți, domnule prof. Gheorghe Burac, să ne trăiți, căci ne trebuiți! La mulți ani sănătoși, tihniți și frumoși învăluiți în respectul cuvenit!”

Urare la care Vorniceanul, fondator Ion Istrate, 2009, revistă locală pusă în slujba fiilor satului Vorniceni       mi-a publcat articolele:    « Adevărata obârşie a poporului român. Denumirea veche a Indiei fusese Ariavarta…”, 26 septembrie 2014 ; « Cordăreni, Album foto turistic », 28 iunie 2015 ; « Când zici Cordăreni, spui Mihai Munteanu, poetul… », 29 iunie 2015, prin aceasta onorându-mă ca pe un om al locului lor, mulţumesc.

Şi ca gestul să fie complet, onor la onor, vârsta dar şi opera, tare i-aş ruga pe cei care au în atribuţiuni problemele de regie, la ce a scris Ion Istrate, directorul, despre Gheorghe Burac,  la « articole alăturate » să adauge şi cele două eseuri din ce am primit cu autograf de la autorul lucrării «Lacrimi din cărţi », cele două eseuri, unul  de la pp. 32-35, bibliografie două trimiteri la Ion N Oprea, celălalt  pp. 84-95, ca să probăm că scriind despre Vlăsineşti, Ion Istrate se simte acasă…

Mereu, totdeauna acasă…

Ion N. Oprea, 22 februarie 2020