Ion N. Oprea, 32 –pentru el – cifra împlinirilor

           Luna florilor, mai anul 2021 a marcat un moment deosebit pentru scriitorul și promotorul actului de cultură Ion N. Oprea: apariția celui de al 32-lea volum din valorosul ciclu ,,Istorii, comentarii, miscelanea”, realizat cu sprijinul vrednicilor săi colaboratori, reuniți în paginile cărților sub numele Cenaclul de la distanță. Distanța fiind mai curând o metaforă decât o situare geografică, condeierii respectivi aflându-se mereu împreună. 32 mai înseamnă ceva în viața lui INO, cum îl alintă prietenii. În anul 1932, el a văzut pentru prima dată lumina soarelui, în satul Priponești-Galați, localitate care l-a și declarat cetățean de onoare.

           Dar volumul despre care vorbim nu a venit singur pe lume, ci împreună cu un frate geamăn, adică volumul 31, cu care seamănă leit, îndeosebi din punctul de vedere al caracterului. Prin caracter înțelegând substanța, dată de ineditul, importanța și diversivitatea informației, precum și de profesionalismul comentariilor. Chiar cu o asemenea valoroasă contribuție se și deschide acest volum – 32 – semnată de Martha Eșanu. Îmi îngădui însă să citez un scurt pasaj dintr-o altă intervenție a distinsei autoare, din această carte – Hanuca 5781 în comunitatea ieșeană: ,,Făcând un arc peste timp și punând alături toate religiile monoteiste putem considera luna decembrie  un timp al credinței și al armoniei, al sărbătorilor, al bucuriei și al darurilor, un timp în care lumina trebuie să-și găsească loc în sufletele tuturor oamenilor indiferent de etnie sau confesiune”. Un adevăr de necontestat, pe care Martha Eșanu a ținut să-l sublinieze având în vedere, în mod sigur, starea morală în care se găsește omenirea la acest prag al existenței sale – anul 2021.

           Colaboratoare fidelă și valoroasă, Martha Eșanu este prezentă și în cel de-al 31-lea volum, întărind în viziunea cititorilor ideea că preocupările ei sunt diverse și de substanță. Una din dovezile ilustrate de cele două prezentări: ,,Liviu Suhar, un artist de referință în plastica românească contemporană” și ,,Margareta Sterian, pictoriță și scriitoare de talent”.

           Ca de obicei, nu lipsesc din cuprinsul celor două volume nume de referință pentru valorosul demers al cenacliștilor: acad. Ioan-Aurel Pop, Virgil Răzeșu, Prof. Paula Romanescu, Prof. Vasile Cârcotă, Gabriela Dobrescu, Constantin Nițu, Matei Udrea, Ion Istrate, Luca Bejenaru, Teona Scopos, Traian Nistiriuc-Ivanciu, Alina Tacu, Nicoleta Savin și alții încă, demni de toată lauda.

           Pe bună dreptate, colonelul în rezervă, jurnalistul și scriitorul Grigore Radoslavescu, președintele Filialei Iași a UZPR, scria, printre altele, pe coperta a 4-a a volumului 32: ,,Ion N. Oprea, jurnalist de vocație, împătimit cercetător al presei românești de altă dată, a scos la lumină din răvășitele și prăfuitele colecții de reviste, ziare și alte publicații o lume a timpurilor trecute, o istorie despre oameni, evenimente și locuri pe care trăitorii de azi și de mâine nu ar fi  avut-o altfel la îndemână”.

           Iar mie nu-mi rămâne alta de făcut decât să-i atrag luarea-aminte: ,,Ioane, fii atent! Ne aflăm doar la jumătatea anului de Dumnezeu dăruit 2021!

                                                                                                 Vasile Filip, 13 iunie 2021.