Primit pentru publicare: 12 ian.2016
Autor: Vasile FILIP, Iași
Publicat: 12 ian.2016

                                  Nu voi uita

                     -Din sinteză la sinteză –mâine la jubileu –

(Ion N. Oprea, „Nu uita…”(antologie a Cenaclului literar la distanță), editura PIM, 2015,  cu o postfață de ing. Martha Eșanu, redactor-șef al revistei Prietenia, Iași)

Sunt multe componente ale vieții unui om sau ale unei colectivități – fapte, întâmplări, oameni, locuri etc. – care nu pot fi lăsate în părăsirea uitării. La fel cum tot destule sunt cele ce intră în uitare. Cu părere de rău sau nu. Pe unele le reținem voit, încercând cât de des putem să ne aducem aminte de ele. Cele plăcute, mai des, ne colorează în mod tonifiant existența, menținând în stare de bună funcționare speranța. Prin selecție, dăm, totuși, uitării pe cele socotite ca…nefolositoare. Urâte  chiar. E bine? E rău? În orice caz, e firesc. Nu neapărat doar din pricina nevoii absolut necesare de a mai pune ordine în memoria noastră, înlăturând balastul pentru a face mai mult loc zăcământului prețios; astfel a fost creat omul. Să-l pătrunzi în străfundurile alcătuirii sale este imposibil; să-l accepți, așa cum este el, e la îndemâna oricui judecă în chip rațional ființa superioară.    

Cam aceasta este, în opinia mea, substanța cărții “Nu uita…”, apărută către sfârșitul de an 2015 la Editura ieșeană PIM, în alcătuirea lui Ion N. Oprea, pe baza unor valoroase colaborări ale membrilor Cenaclului de la  distanță. Carte cu un “În loc de cuvântul autorului” – “Bădia Ion, ilustrul meu consătean” –  și cu o postfață aparținând  ing. Martha Eșanu, redactor-șef al revistei “Prietenia” din Iași. Sintetizează  profesorul Vasile Ghica în cuvântul său: “La vârsta la care semenii lui de generație își caută disperați ochelarii, fără să observe că îi au pe nas, el scoate 2-3 cărți de excepție pe an”. La rândul ei, sintetizează și Martha Eșanu: “Pentru tot ce a realizat până acum în domeniul scrisului a depus o muncă asiduă, a scormonit mereu în arhive și biblioteci, printre hrisoave, cronici și letopisețe. Mereu, cu pasiune și tenacitate a citit și a scris mii de pagini de istorie a neamului”.

Peste 60 din cei mai activi  membri ai Cenaclului împlinesc încă o carte de referință, valoroasă nu atât ca dimensiuni – peste 500 de pagini, – cât, îndeosebi, sub raportul valorii informatice și literare. Este al nouălea volum  dintr-un serial care, în mod sigur, se va menține încă multă vreme în viață, dăinuind în memoria cititorilor cu rădăcini și cu izvoare fără de istov. Ar fi nedrept să consemnez nume, pentru că fiecare autor în parte o merită. Cum nici spațiul nu o îngăduie, fac, totuși, gestul de onoare de a remarca aportul deosebit al fiecăruia în parte, toți la un loc înfăptuind o opera istorico-literară ce nu va fi dată uitării. O idee – poate cea principală – se ridică deasupra multor altora, fiecare având valoarea ei: îndemnul la neuitare. Cu toate că uitarea nu este refuzată aprioric, ba chiar de multe ori este și implicită, și justificată, deci și acceptată, alternativa de preferat rămâne ținerea de minte.

Profesorul Gheorghe Clapa, din Bârlad, își explică astfel îndemnul: “A nu se uita, tricolorul este unul dintre simbolurile națiunii românești”. Și ne poftește la o călătorie prin istorie, în fâlfâirile unui număr impresionant de drapele. La rândul lui Norbert  Zilberman, din Iași, își intitulează îndemnul: “Nu uita, 109 lucruri despre cărți și scriitori”. Între două coordonate – aleatoriu alese –  “Eroii nu se uită”, sugerată de prof. Camelia Nenciu, din Constanța, și “Sub semnul  florii de “Nu mă uita”, propunerea unei alte constănțence, Iulia Gabriela Șerban, cititorul este răsfățat cu o sumedenie de incitări ale unor teme cu deosebire generoase.

Sistematic, limpede și precis, așa cum îi șade frumos unui profesor de Limba și Literatura Română (chiar pensionar fiind) Aurel Gheoghiță pune sub privirile, în mod deosebit sub lupa inteligenței cititorului, un admirabil plan de lecție de viață. Totul în aureola  neuitării. „Înainte de toate NU-I UITA pe cei ce ți-au dat viață!” „NU UITA CĂ EȘTI ROMÂN!”, „NU UITA nici pe „DOAMNA” sau „DOMNUL” care ți-a purtat prima oară mâna și condeiul…”, „NU UITA prima dragoste!”, „NU UITA CĂ EȘTI CREȘTIN!”

Subiectiv  fiind și eu, ca tot omul alcătuit din carne, din oase și sânge, dar mai ales din gândiri și imagini, adică din rațiune și simțire, îi sunt recunoscător domnului profesor Mihai Bejinaru, din Câmpulung Moldovenesc, pentru menținerea în neuitare a colegului-prieten din scurta perioadă a Liceului Național din Iași, poetul Nicolae Labiș. Cel care, în mintea cea bună și în inima cea blajină, va rămâne pentru totdeauna „o amintire frumoasă”. Iar în tezaurul meu de comori, cu sfințenie păstrat în sipetul memoriei. Culiță –copilul genial – va fi mereu „Pui de cerb./Pui orfan,/ Pui găsit sub un mesteacăn? Și adus într-un suman”.

Dincolo și dincoace de toate acestea, dar și de multe altele, tăinuite încă,  fac o mărturisire, nu doar de… credință. Am prins a medita asupra temei pe care Ion N. Oprea și colectivul coordonator o propun pentru cel de al zecelea volum din serialul realizat de Cenaclul de la distanță, care chiar așa  va fi botezat: „Dincoace… dincolo- Respect!” Evident, va fi un jubileu!

                                                                            18 decembrie 2015.