Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Istoria bibliotecilor Liceului ,,Laurian” din Botoşani 1859 – 1932. (II.3) Înființarea și dezvoltarea Liceului din Botoșani, împreună cu biblioteca acestuia

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 1 (121), ianuarie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

ÎNFIINŢAREA ŞI DEZVOLTAREA LICEULUI DIN BOTOŞANI, ÎMPREUNĂ CU BIBLIOTECA ACESTUIA

Primit pentru publicare: 07 Ian. 2019
Autor: Alexandru HRISCU, Cluj – Napoca
Publicat: 12 Ian. 2019
© Alexandru Hriscu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate
[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

II. 3. Fuzionarea Bibliotecii publice a orașului Botoșani cu Biblioteca Liceului de Băieți

La 14 noiembrie 1882, cu mare fast din partea oficialităților, ia ființă prima Bibliotecă publică din comuna Botoșani[1], în cadrul școlii ridicate din averea lăsată prin testament de arhimandritul Marchian Folescu (1815-1864) (Anexa 1) și prin strădania primarului de la acea vreme, Theodor Boyan (1834-1889), despre care un mare memorialist Vladimir Șardin specifica în volumul său din 1929: ,,Din trecutul Botoșanilor. Figuri dispărute” următoarele: ,,Începutul occidentalizării Botoșanilor datează de la numirea în fruntea administrației sale a lui Theodor Boyan, în anul 1875, (…) clipă de la care a început treptat transformarea târgului în oraș modern. Nu puțini își vor mai fi aducând aminte de starea balcano-asiatică în care l-a găsit Boyan la venirea lui în fruntea administrației comunale. (…) Învingând după lupte mari, indolența, apatia și mizoneismul mediului refractar la orice inovație a celor care erau datori să-i dea concursul, el scoate ca prin farmec orașul din letargia medievală patriarhală în care era încremenit din vremea năvălililor tătare.”. Din spusele memorialiștilor vremii ne putem da seama ce importanță a avut pentru urbea pe care a administrat-o între anii 1875 și 1884[2], în urma manifestațiilor culturale,  făcând colectă pentru veteranii botoșăneni din războiul de independență în momentul înapoierii de la război și fondând prima bibliotecă publice pentru poporeni.

Primarul Theodor Boyan, în ședința Consiliului Comunal din data de 18 martie 1882, a propus ca din bugetul local să existe o subvenție de 1.000 de lei necesară pentru fondarea acestei biblioteci.[3] După cum am mai spus, a fost inaugurată cu mare fast, pe data de 14 noiembrie 1882, având ca bibliotecar pe institutorul școlii, profesorul C.V Nădejde (1855-1899), un mare om de cultură botoșănean care a scris între anii 1878-1899 patru manuale ajutătoare pentru copii și primele lucrări despre așezările județului Botoșani intitulate: „Dicționar Geografic al județului Botoșani”(1891) sau „Atlasul hârtiilor comunelor din județul Botoșani”(1898).[4] Aceste fapte trebuiesc relatate deoarece C. V Nădejde a fost printre cei mai importanți profesori din județul Botoșani la acele vremuri, lucrările lui ajutând la întocmirea primului ,,Mare dictionar geografic al României” din 1898, primind mari consideraţii pentru aceste lucrări.

Institutorul C.V. Nădejde s-a îngrijit singur de Biblioteca publică, comandând și prelucrând el însuşi publicațiile, pe banii primăriei, în sute de exemplare, totodată creând prima ștampilă pe care stă falnic ROMÂNIA, BIBLIOTHECA DIN BOTOȘANI, 1882.

Istoria tristă a lecturii publice botoșănene începe din data de 21 octombrie 1885, când, în urma unei adrese a Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, spre a nu se mai folosi școlile pentru „întruniri electorale, spectacole teatrale,…” etc. De altfel, este interesantă şi reacţia prefecţilor oraşului la şedinţa din 9 februarie 1884, în care s-a luat în discuţie această chestiune, prefecţii notând: ,,Această adresă nu se referă la noi. Poate aiurea se fac din localurile de şcoli nişte localuri pentru banchete şi orgii… Noi ştim a da importanţă şcoalei şi a n-o pune atît de jos. Nu este mai puţin, însă, adevărat că în localul şcoalei Marchian[5] se fac din timp în timp întruniri, dar acolo avem o cameră specială şi întrunirile ce se ţin sînt din cele mai instructive… şi nu se ţin nici în camerele de clasă, nici în orele de prelegeri, ci seara şi în sala bibliotecii care foarte bine o cunoaşte D-nul Ministru al Instrucţiunii, căci a vizitat-o chiar nu demult.”[6]

Sunt de acord cu arhivistul botoşănean Ştefan Cervatiuc, care considera că ceea ce ar fi dus la desfiinţarea Bibliotecii Publice ar fi fost întrecerea cu biblioteca Liceului de Băieţi, ulterior Liceul „A.T Laurian”, care îşi clădise de curând, prin ajutorul Ministerul Instrucţiunii, un nou sediu, existent şi funcţionabil şi astăzi cu modificări destul de consistente.

În cele din urmă, concurenţa a dus la desfiinţarea primei Biblioteci publice a comunei Botoşani, deţinând la ultima inventariere circa 2.474 de volume.[7]

După părerea mea, desfiinţarea s-a făcut după un plan, prin intervenţia pe lângă Ministerul Instrucţiunii Publice, de către profesorii liceului mai sus menţionat, şi anume Emil Leonescu şi Nicolae Giurgea, care de altfel erau şi membri în Consiliul Comunal al oraşului. La data de 4 septembrie 1884, prin adresa 9522 din partea Ministerului Instrucţiunii, i se propune Consiliului Comunal Botoşani să se înfiinţeze o bibliotecă publică, o alta, la care Ministerul contribuia cu suma de 5.000 de lei pentru achiziţionarea de cărţi, cu remarca de a ajuta şi primăria cu o sumă, şi de a facilita restul trebuinţelor pentru funcţionarea unei biblioteci[8], cum ar fi: personal, mobilier, etc.

Astfel, după dezbazerile Consiliului Primăriei se hotărăşte ,,a se răspunde Ministerului, mulţumindu-i de această ofertă, şi în acelaşi timp arătându-i că comuna oferă ca local pentru biblioteca publică ce stat voieşte a înfiinţa, sala de la şcoala Marchian unde deja este instalată biblioteca comunei, asemenea cameră oferă mobilierul, eclerajul şi servitorul trebuitor.”[9]

Ministerul Instrucţiunii Publice promite „că va transforma biblioteca liceului în bibliotecă publică, dacă Biblioteca Comunei Botoşani se va uni cu cea dintâi[10]. Totuși, prin ordonanța cu numărul 9523 din 4 septembrie 1884, Ministerul Instrucțiunii oferă suma de 5.000 de lei pentru transformarea Bibliotecii Liceului în bibliotecă publică, și promite să o alimenta anual cu bani pentru procurarea celor necesare unei biblioteci.[11]

Interesant este că în Consiliul Comunal din data de 28 iunie 1885, profesorul liceului, Emil Leonescu, îşi arată interesul asupra Bibliotecii publice, care era instalată la Şcoala de Băieţi nr. 1 ,,Marchian” declarând: „dorinţa ca această bibliotecă să se pună la un loc cu cea a liceului, fiindcă şi una şi alta sînt tot în folosul cetăţenilor, iar statul este dispus a contribui anul acesta cu suma de 5.000 de lei pentru cumpărarea de cărţi care deja a început a le trimite liceului. Propun deci ca Consiliul să voteze pentru transportarea bibliotecii de la şcoala Marchian în localul liceului.”[12] Însă această sumă de 5.000 de lei a fost utilizată prost, deoarece după ce s-au trimis listele cu cărțile necesare la librăria ,,Socec”, aceasta a trimis cărțile cele mai rele, dublurile defecte ieșite din tipar probabil, directoratul Liceului Laurian fiind nevoit să le refuze şi să le înapoieze, pierzându-se în acest fel acea sumă de bani, ministerul găsind într-un final altă întrebuințare banilor.[13]

De exemplu, în același timp la liceul Nicolae Bălcescu din Craiova, s-a dat o sumă de 7909 lei spre achiziționarea de carte, din care s-au cumpărat cărți din colecția de bibliotecă a istoricului V. A. Urechia.[14]

Alături de profesorul Leonescu, colegul său de catedră Giurgea, îşi exprimă părerea propunând „a se strămuta această bibliotecă cu tot cu mobilierul ei, în localul liceului să se formeze o secţie aparte purtînd titlul de biblioteca comunei, iar în viitor să se prevadă în buget o anume sumă pentru cumpărarea de cărţi şi întreţinerea acestei secţiuni.”[15].

După aceste amendamente ale profesorilor, şi urmare a votului, au fost acceptate propunerile profesorilor şi ale Ministerului de către ceilalţi consilieri, şi a urmat la 21 octombrie 1885, mutarea Bibliotecii Publice cu tot cu mobilier, în incinta Liceului  Laurian.[16] Toată drama acestui fapt a fost că nu s-au respectat amendamentele, intenţionat, cred eu, iar biblioteca după ce a fost mutată, şi-a închis largile uşi în faţa cetăţenilor comunei. Abia după multe încercări ale Consiliului Comunal şi ale primarului la minister, care propuneau mutarea şi unirea celor două biblioteci, va fi deschisă deschisă publicului larg după contopire, inventariere şi prelucrare bibliografică. Ministerul răspunde prin adresa din 12 martie 1886 în felul următor: ,,biblioteca liceului e numai a liceului, şi ca atare nu poate fi pusă la dispoziţia publicului.[17]. În cele din urmă, oraşul rămâne fără biblioteca ei publică, înfiinţată de una dintre cele mai ilustre conduceri ale Primăriei Botoşani, conducerea lui Theodor Boyan, numai după trei ani de activitate. Desigur, bibliofili în oraş existau, însă nu puteam şti exact numărul lor.

Parcurcând monografia oraşului scrisă de învăţătorul Ştefan Ciubotaru, un profesor care a dat multe lucrări importante despre activitatea culturală a oraşului, şi nu numai, aflăm că un cetățean de origine germană pe nume Schörr, avea un anticariat cu o sală de lectură, cu regim de bibliotecă, sediul avându-l vis-à-vis de biserica Uspenia, în Centrul Vechi al oraşului[18]. În schimbul unei taxe, se puteau împrumuta diverse volume precum: carte românească, franţuzească sau nemţească.

Este amintit și primarul Theodor Boyan, care și-a pus colecţiile de cărţi la dispoziţia cetăţenilor chiar în propria lui casă: „La marginea oraşului lângă bariera Curteştilor, Teodor Boyan poseda o vilă înconjurată de o pădurice, vara plină de privighetori, colţ retras şi poetic în care îi plăcea să viseze, din când în când în ceasurile libere, acestui suflet de estet. În acea vilă împodobită cu nenumăratele lui picturi şi cărţi, accesul era îngăduit oricui, oricând, fără nici o plată”.[19]

Note:
[1] Ștefan Ciubotaru, op.cit., p. 183.
[2] Idem, Al doilea caleidoscop botoșănean, Axa, Botoșani, 1998, p. 141.
[3] S. J. A. N. secția Botoșani, Fond Primăria orașului Botoșani, dosar 14/1882, f. 92-93
[4] Ștefan Ciubotaru, Din trecutul şcolii botoşănene : profesori, învăţători, mărturii, Axa, Botoșani, 1997, p. 182.
[5] “Şcoala Primară de Băieţi nr. 1 “Marchian”- prima şcoală primară de stat din oraşul Botoşani. Înfiinţată în anul 1832, funcţionează în imobile închiriate Eforiei (Primăriei) de către epitropii Bisericii Sf. Dumitru* din localitate. Până în anul 1842, şcoala este frecventată de 306 elevi, numărul lor fiind însă în continuă creştere; în anul şcolar 1863-1864 sunt înscrişi, numai în clasa I, 160 de copii. În anul 1869 şcoala se instalează într-un local nou, construit prin contribuţia bănească a arhiereului Marchian Folescu, primind, în anul următor, numele donatorului. De numele Şcolii “Marchian”  sunt legate o serie de evenimente importante pentru viaţa spirituală a urbei: primele reprezentaţii teatrale; prima bibliotecă publică din Botoşani, inaugurată la 14 noiembrie 1882; primul bust al lui Mihai Eminescu din ţară, dezvelit, în faţa şcolii, în septembrie 1890. […] Clădirea a fost distrusă în urma unui bombardament aerian, la 8 aprlie 1944” Cf. Balanovici Sergiu, Memoria arhivelor botoşănene – Nicolae Iorga, Ediţie de documente., Axa, Iaşi, 2015, p. 77.
[6] Ştefan Cervatiuc, Un secol de la înfiinţarea primei biblioteci publice în oraşul Botoşani, în Amfitrion, nr. 5, noiembrie 1982, p. 1.
[7] Ştefan Ciubotaru, Monografia oraşului Botosani,  Axa, Botoșani, 1997, p. 216.
[8] Ştefan Cervatiuc, op. cit., p. 1.
[9] Ibidem, p. 2.
[10] Ibidem.
[11] Anuarul op. cit., 1921-22, p. 15.

[12] Ştefan Cervatiuc, op. cit., p. 2.
[13] Nicolae Răutu, op. cit., p. 139.
[14] Andrei Nicolae A. Ani de lumină. Istoria liceului „Nicolae Bălcescu” din Craiova 1826-1976, Scrisul Românesc, Craiova, 1976, p. 114 apud Mihai Ioan, et.al., op. cit.,  p. 41.
[15] Ibidem.
[16] Ibidem.
[17] Ibidem.
[18] Ştefan Ciubotaru, Pagini culturale botoşănene 1802-1944, Geea, Botoşani, 1994, p. 67.

[19] Liga culturală- secţia Botoşani, Botoşanii în anul 1932. Schiţă monografică, Tip. B.Saidman, Botoşani, 1932, p. 252.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.568 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2019 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5