Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 1 (121), ianuarie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE
Primit pentru publicare: 07 Ian. 2019
Autor: Alexandru HRISCU, Cluj – Napoca
Publicat: 31 Ian. 2019
© Alexandru Hriscu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com sau editura[at]agata.ro
V.1.
Cea mai neagră zi din istoria Liceului ,,Laurian” Botoșani de la fiinţarea sa din 1859 ca Gimnaziu, este ziua de Sfântul Nicolae din 6 decembrie 1917, în care la ora 13 după-amiază a izbucnit un incendiu în palatul Liceului, în zona unde erau depozitate alimentele din subzistența Armatei a IX-a Ruse.
După câte s-au cercetat, focul nu a fost produs de o imprudență a soldaților ruși sau de la coșurile defecte ale clădirii, ci intenționat, ținând cont că printre rândurile soldaților începuse anarhia din cauza Revoluției Bolșevice ce le promitea printre multe altele și ieșirea din război.
După cele consemnate, bibliotecile Liceului și arhiva acestuia nu au fost evacuate odată cu trecerea palatului în mâna armatei ruse, deoarece era considerată o ședere temporară până la terminarea războiului și nu avea sens o astfel de mișcare a fondului de bibliotecă și arhivă în localul unde își desfășura activitatea Liceul.
Nenorocire a fost că ,,toată averea și arhiva școalei erau în câteva camere din acea clădire”[1], și astfel arhiva Liceului a ars împreună cu biblioteca ,,cu toate că s-a intervenit, ba mai mult: n-a mai rămas din această clădire decât zidurile, în mare parte deteriorate.”.[2]
Bilanțul
Din informațiile contemporanilor, în urma cercetărilor efectuate după incendiu, reies următoarele:[3]
Ce s-a pierdut:
-A ars aproape complet biblioteca proprie Liceului, cu un număr aproximativ de 30.000 de volume ,,din care unele de mare valoare”[4];
-A ars complet Biblioteca elevilor ,,Mihai Eminescu” cu un număr de 2.000 de volume[5];
-A ars o parte din arhiva Liceului, dosarele pe anii 1859-1897 și o parte din dosarele recente ale anului 1917. Se poate aproxima pierderea, deoarece în anul 1909 în cartea sa jubiliară profesorul Nicolae Răutu relata despre arhivă că număra: „322 dosare, registre și condici.”[6];
-A ars întregul laborator de Fizică și Chimie;
-A ars aproximativ tot mobilierul existent în palat în momentul dezastrului[7];
-A ars drapelul și o mare parte din biblioteca Atenului Român-secția Botoșani;
Ce s-a recuperat:
-Au mai scăpat aproximativ 400 de cărți din biblioteca Liceului, găsite într-un grajd al unui vecin din aproprie, plus alte cărți au mai fost aduse de cetățenii din zonă după ce au fost colectate de aceștia în timpul dezastrului sau după aceea[8];
-Au fost recuperate aproximativ 500 de volume din biblioteca Atenului Român-secția Botoșani[9];
-Au mai scăpat câteva dosare din arhiva Liceului;
-Din laboratorul de Fizică și Chimie au ,,scăpat câteva borcane cu substanțe chimice”[10] iar din aparatele pentru Fizică ,,au mai rămas numai piese cari nu se mai pot utiliza decât ca material brut.”[11]
-A fost salvat o parte din mobilier: pupitrele, tablele și catedrele;
-A mai scăpat aproximativ jumătate ,,din colecția de Ș.[-tiințe] Naturale, dar într-o stare în care cu greu se poate întreținea mai mult timp spre a fi de folos.”[12]
Daunele Liceului se regăsesc în original doar în Anuar și în periodicul local ,,Revista Moldovei” şi nu avem cum să nu deplângem soarta arhivei şi a celor 3 biblioteci, totalizând aproximativ 32-33.000 de volume, un număr impresionant de unități de bibliotecă şi documente inestimabile, ce au ars în acel incendiu cumplit din 6 decembrie 1917 izbucnit sub acoperișul Palatului Laurian ce adăpostea cea mai mare bibliotecă din orașul Botoșani din vremurile acelea.
Astfel, templul de educație al botoșănenilor ce se afla pe culmea înaltă a orașului, a rămas fără bibliotecă și recuzita necesară desfășurării cursurilor cu toții elevii ce urmau să revină după război la școală, dar și fără palat până acesta va fi refăcut de statul român, și cu mare noroc chiar îmbunătățit.
Note:
[1] Ibidem.
[2] Ibidem.
[3] După informațiile din Anuarul Liceului Laurian pe anul 1921-22 la pagina 36.
[4] Ibidem.
[5] Ibidem.
[6] Nicolae Răutu, op. cit., p. 137.
[7] Deci și dulapurile bibliotecii și a arhivei presupunem.
[8] Revista Moldovei, anul IV, nr. 1, mai-iunie 1924, p. 7.
[9] Ibidem.
[10] Anuarul op. cit., 1921-22, p. 36.
[11] Ibidem.
[12] Ibidem.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania