Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 1 (121), ianuarie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

PASUL BIBLIOTECII LICEULUI LAURIAN SPRE NOUL SECOL XX

Primit pentru publicare: 07 Ian. 2019
Autor: Alexandru HRISCU, Cluj – Napoca
Publicat: 19 Ian. 2019
© Alexandru Hriscu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

IV.

Anul 1901 aduce o schimbare de directorat foarte importantă atât pentru Liceu cât și pentru biblioteca sa. Fostul elev al Liceului, Nicolae Răutu (Anexa 6), de asemenea, profesor de 17 ani la această instituție de învățământ, devine director la 21 septembrie, după moartea regretatului fost director Constantin Savinescu din mai 1901, și demisia din funcția de director a lui Ioan Nicolescu.[1]

Este menționat faptul că noul director nu a primit inventarul bunurilor materiale ale Liceului de la ceilalți directori, astfel, colecția de carte a bibliotecii avea un număr incert până la refacerea condicelor de inventar ale noului director Nicolae Răutu, declarând în felul următor despre acest eveniment: ,,În septembrie 1901, în momentul când am venit la direcția Liceului, această Bibliotecă era în mare neregulă. Între întâiele mele lucrări, a fost și catalogarea ei.”.[2]

Interesant este că ne spune și procesul, pe care eu îl consider printre primele din istoria acestei biblioteci, dacă este să ne raportăm la izvoarele primare existente astăzi, prin cu ajutorul căruia a pus la punct biblioteca Liceului: ,,Am trecut cărțile pe cât s-a putut, după specialități și anume: Literatură română, Literatură antică, Filozofia și Teologia, Diverse, Literatura modernă și străină, Istoria, Științe naturale, Drept și Statistică, Matematici. Fie-care specialitate a fost trecută în câte o condică deosebită. Lucrarea a fost făcută repede și sub îmboldirea nevoii de a lua cărțile în primire.”.[3]

Totuși, după aceste declarații, cele mai complete de până acum despre starea bibliotecii Liceului, putem vedea că a fost o neapărată nevoie de a scoate această bibliotecă din neregula în care se afla cine știe de cât timp, dar și de zestrea ei, atâta timp cât avea cărți pentru fiecare categorie enumerată mai sus, totuși, ţinându-se cont de faptul că nu exista un post stabil de bibliotecar la acea vreme, și că, tot profesorii Liceului trebuiau să se ocupe de ea.

Perioada de directorat a lui Nicolae Răutu a fost marcată și de fenomenul antisemitismului, răspândit printre elevii Liceului din Botoșani, având în vedere că în orașul Botoșani erau mai mulți locuitori evrei decât creștini, adică 16.817 de cult mozaic și 14.278 de cult creștin ortodox.[4] Nu există scuză pentru antisemitism și rasism, astfel consiliul profesorilor în frunte cu directorul Nicolae Răutu, hotărând a elimina doi elevi din cauza acestui fapt pe o perioadă de un an de la toate școlile și liceele din țară, astfel consumându-se și această filă din istoria acestei instituții, lucrurile revenind ulterior la normal.[5]

După cum se mai notează, același directorat al profesorului Răutu, dorește a spori activitățile extrașcolare ale elevilor pentru a-i ține departe de ideile care dăunează bunului simț, hotărând a se înființa pentru prima dată (deși ideea era cu mult mai veche) orchestra Liceului. Cu ajutorul locuitorilor mărinimoși, prin liste de subscripție se strânge suma de 188 de lei ,,cu care s-au cumpărat instrumentele de primă necesitate.”[6], urmând ca din banii strânși de orchestră la diverse serbări școlare conduse de profesorul Victor Fluery să se închege tot mai bine această activitate a Liceului.

În Anuarul Liceului pe anul 1921-1922, se mai relatează o informație-eveniment foarte importantă despre Biblioteca Liceului Laurian, pe care o redau în întregime deoarece nu a mai fost publicată: ,,Tot în anul 1902, profesorii N. [icolae] Blebea și A. [riton] Iacobeanu, văzând că biblioteca liceului rămăsese nealimentată cu cărți noui și reviste, propun reînvierea acestei biblioteci prin aonarea la reviste streine. În acest scop, în vacanța crăciunului din 1902-1903 elevii dau o serbare care aduce un folos net de 663 lei. Pentru prima dată biblioteca este îmbogățită cu 8 reviste streine și una românească.”[7]

Trecerea în noul secol a adus o preocupare sporită asupra bibliotecii Liceului,aceasta putând fi observată din scrierile contemporanilor, atenție de care înainte nu se bucura în aceeaşi măsură, cauza probabilă fiind lipsa de fonduri din partea administrației. În martie 1904 Liceul din Botoşani a fost gazda banchetului dat în cinstea vizitei principelui Ferdinand, unde au fost 80 de invitați.[8] De altfel, s-a mai sărbătorit cu mare fast și aniversarea a 400 de ani de la moartea marelui domnitor Ștefan cel Mare pe data de 2 iulie 1904, având ca și colaboratori la această manifestare ,,toate școalele [din oraș] dinpreună cu Ateneul [secția Botoșani].”[9]

Anul 1904, aduce pentru prima dată în clădirea Liceului Laurian o nouă bibliotecă, fondată de elevii Liceului în data de 8 mai.[10] Această biblotecă a avut în spate Societatea ,,Eminescu”, o organizație a elevilor liceului Laurian, și a fost administrată de profesorul Ariton Iacobeanu și mai apoi de profesorul Constantin Ștefănescu.[11]

Anuarul Liceului pe anul 1921-1922 oferă la pagina 26 următoarele informații redate integral, reprezentând în ziua de astăzi o sursă documentară primară: ,,În cea dintâi organizare a bibliotecii se vede personalul conducător: d-l profesor A. [riton] Iacobeanu ca diriguitor, și un comitet compus din elevii Stârcea Al. președinte, Zăharia D. și Avrămescu Gh. Casieri, Hadârcea Gh. și Țupa Al. bibliotecari. Începutul unei biblioteci proprii a școlarilor a avut rezultate bune la acest liceu nu numai pentru biblioteca în sine, care se mărește pe fiece an, dar pentru elevii, cari cu dragoste demnă de ei, au condus-o și au cercetat-o până la nenorocirea din 1917, cum caută albinele nectarul florilor. Continuând pe aceeași linie, redăm în întregime și din Jubileul din anul 1909 redactat de Nicolae Răutu, ca o culegere de surse istorice despre această bibliotecă, care, din lipsa documentelor de arhivă reprezintă un izvor primar[12]: ,,Societatea «Eminescu» a elevilor din jurul bibliotecii, condusă mai târziu de Dl. Prof. C. I. Ștefănescu și apoi de cătră subsemnatul [I. V. Luca] (1913-1916) , cu toate șezătorile-i săptămânale , a adus multă lumină, limpezire educație și îndrumare spre citit în cercul tinerilor liceeni. Excursiuni, orchestra și biblioteca elevilor, au fost măsuri, cari constituesc un important capitol  al progresului acestei instituții între anii 1901-1904”.[13] (vezi poza 1904)

Documentația ce există despre această bibliotecă în faza de început poate fi completată cu notiţele profesorului I. V. Luca din cartea ,,Botoșanii în 1932”, la pagina 182:  ,,Trăește din greu prin ea însăși și este alimentată cu cărți din: taxe de înscriere membri, taxe de la cititori, donațiuni, serbări, șezători. Toate acestea sunt așa de mici, sporadice și puțin sigure, în cât, dacă n-ar avea sprijinul Liceului «Laurian», eleve ale liceului «Carmen Sylva», școalele comerciale superioare și ale liceului de fete «Institutul Modern». În al doilea rând, tineretul botoșănean de ambe sexe și de orice ocupațiuni, care a trecut cel puțin prin câteva clase de gimnaziu. Biblioteca este condusă încă de la început de un comitet format din elevi de curs superior al liceului «Laurian»” și care se alege de cătră membri în fiecare an. Președinte este directorul liceului, vice președinte un profesor al liceului. Are de scop să dezvolte gustul pentru citit și să popularizeze cultura în masa poporului. Are sediul în localul liceului.”[14]. Aceste informaţii noi au constituit izvoarele primare despre formarea acestei biblioteci a elevilor, denumită prin anii 30’ Biblioteca Populară ,,Mihai Eminescu”.  Am regăsit din sursele redate numărul volumelor, cine se ocupa de ea și foarte important, din ce fonduri era susținută biblioteca. Consider, în urma celor cercetate, că această bibliotecă avea o pondere mai mare de cititori din rândul elevilor, având în vedere că biblioteca proprie a Liceului a rămas a fi cercetată îndeosebi de către profesorii Liceului.

Următorii ani, 1905-1909 sunt marcați de schimbarea cercului profesoral, dar și a directorului, astfel, Nicolae Răutu demisionează în urma retragerii de la putere a liberalilor, în data de 21 ianuarie 1905, demisie înaintată prin raportul 218.[15] Locul lui Nicolae Răutu va fi luat de profesorul Ioan V. Nicolescu pe data de 12 martie, urmând ca în 26 septembrie 1905[16] Liceul să fie vizitat de regele Carol I, cu ocazia venirii sale la Botoșani.[17]

Remarcant este faptul că: ,,În ajunul vacanței Crăciunului [1904], se dă o serbare în folosul Bibliotecii elevilor.”[18], de unde deducem că biblioteca Liceului ,,Laurian” se afla pe un loc secund față de biblioteca elevilor “Mihai Eminescu”.

Demisia din directorat a profesorului Nicolescu din aprilie 1907 a fost urmată de numirea în funcție a lui Tufescu Constantin, profesor de matematică, despre care nota Nicolae Răutu în 1909: ,,Încă din primele timpuri ale venirei sale la conducerea școlii, directorul actual luase măsuri a da o mai mare estindere Bibliotecii Liceului și a o face accesibila și publicului, dar munca fiind grea și cerând cheltuieli mari, lucrarea încă n-a putut fi dusă până la capăt. Biblioteca elevilor merge înainte pe drumul său, fiind astăzi condusă cu îndemânare și tragere de inimă de către prof. Constantin Ștefănescu.”[19]

Note:
[1] Ibidem,  p. 66.
[2] Nicolae Răutu, op. cit.,  p. 140.
[3] Ibidem.
[4] Mihai Ioan, et. al., op. cit.,  p. 66.
[5] Ibidem, p. 67.
[6] Anuarul op.cit., 1921-22,  p. 24.
[7] Ibidem
[8] Mihai Ioan, et. al., op. cit.,  p. 69.
[9] Anuarul op.cit., p. 25.
[10] Nicolae Răutu, op. cit.,  p. 111.
[11] Anuarul op.cit, 1921-22,  p. 26.
[12] Profesorul liceului I. V. Luca nota în cartea Botoșanii în 1932 următoarele despre lucrarea jubiliară, pentru a întări ce spun la pagina 163: “Această monografie, alcătuită de cătră distinsul profesor N. Răutu, ține locul arhivei, fiind un rezumat corect al tuturor actelor de samă ale fostei arhive.”
[13] Ibidem.
[14] I. V. Luca în lucrarea Botoșanii în 1932. Schiță monografică. Editată de Liga Culturală secția Botoșani, p. 182.
[15] Nicolae Răutu, op. cit.,  p. 112.
[16] În urma unei serbări din această dată, din cadrul sălii Popovici din teatrul cu același nume, după câte se notează, au fost achiziționate cărți noi și s-au mai refăcut prin legare cele deja achiziționate. Mihai Ioan, et. al., op. cit.,  p. 71.
[17] Nicolae Răutu, op. cit., p. 113.
[18] Ibidem, p. 114.
[19] Ibidem, p. 116.