Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 2 (122), februarie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

FONDAREA BIBLIOTECII ,,PROFESOR ION SIMIONESCU”

 Primit pentru publicare: 07 Ian. 2019
Autor: Alexandru HRISCU, Cluj – Napoca
Publicat: 05 Febr. 2019
© Alexandru Hriscu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

 VII.

 După cum am mai precizat de atâtea ori în această lucrare, foștii elevi ai Liceului nu și-au uitat foștii profesorii, școala, oraşul, și au încercat să ajute liceul cât mai mult cu putință. Astfel, un mare fost elev al Laurianului, Ion Simionescu (1873-1944) (Anexa 13), începe să doneze bibliotecii Liceului periodic, cantități importante de cărți cu singura precizare ca aceasta să poarte numele său, și să fie deschisă oricărui public, dar în special elevilor și profesorilor.

Profesorul universitar Ion Simionescu, important geolog, geograf și naturalist a fost născut pe data de 10 iulie 1873 în satul Fântânele județul Bacău, însă soarta avea să fie necruțătoare cu el, pierzându-și părinții la o vârstă fragedă rămânând orfan, o rudă apropiată din orașul Botoșani luându-l pentru a-l îngriji și a-i da o educație.[1]

A urmat cursurile școlii primare în oraș, iar gimnaziul și liceul la Liceul ,,Laurian” de care leagă adevărate amintiri, povestite în lucrarea ,,Amintiri din viața de școlari” (Anexa 14), editată de Asociația foștilor elevi.[2] De asemenea, studiile superioare le-a făcut la Facultatea de Științe Naturale din Iași începând în 1891, iar după ce a absolvit studiile superioare, a predat pentru o perioadă scurtă ca profesor la liceul la care a fost elev timp de 8 ani.[3] Obține o bursă dată de Academia Română în urma unui concurs și pleacă pentru a studia geologia la Viena în anul 1894. După plecarea sa la Viena și în urma fuzionării sale cu lumea emerită a Vienei, îşi ia doctoratul în 1898 şi devine un mare om de știință.

După venirea dumnealui în țară, în urma prestării didactice la Universitatea din Iași, devine profesor universitar în anul 1905. Profesorul Ion Simionescu a reușit să strângă câteva sute de cărți în toată activitatea sa ca elev dar și ca profesor, având şi el publicaţii importante, lucrări științifice. Începând cu martie 1931, donează Liceului Laurian câteva sute de cărți spre a le pune la îndemâna publicului. I. V. Luca, directorul Liceului ,,Laurian” de atunci, în volumul editat de Liga Culturală secția Botoșani, din care făcea și el parte încă din anul 1932, consemnează următoarele: ,,[…] Este alimentată direct de cătră donator, care, în amintirea școalei în care a prins cele dintâi scânteeri de lumină, trimite mereu cărți. Până în iunie 1930, numărul cărților s-a ridicat la 745, din care 577 românești, 168 streine. Dulapul construit anume a început să devie neîncăpător. În 1931, până la 30 iunie 1932, au fost citite și consultate toate cărțile din această bibliotecă de cătră 84 de cititori. Dela Septembrie 1932 va fi pusă la dispoziția tuturor elevior de școală secundară din localitate.”[4]

Detalii interesante despre această bibliotecă se mai găsesc în Anuarul Liceului pe anul 1931-1932: ,,Liceul «Laurian» a dat societății românești în cei 73 ani de existență mulți fruntași ai culturii. Dintre ei, puțini și-au adus aminte de școala aceasta. Unul însă, mai mult  de cât oricare, a rămas strâns legat sufletește de orașul copilăriei și mai ales de liceul, care i-a lămurit și precizat cele dintâi noțiuni de cultură generală. D-l I. Simionescu profesor la facultatea de științi din București, membru al Academiei Române și cel mai neobosit popularizator al științii în masă a tineretului școlar și al poporului, adânc pătruns de nevoia cărții, s-a simțit obligat să dea cărți școalei, care i-a creiat primii fulgi pe aripi înăscute dar și desvoltate prin muncă grea și fără răgaz.

O astfel de recunoștință o poate manifesta numai omul ridicat prin munca sa. Vorba «prin el însuși» se potrivește minunat pentru d-l profesor I. Simionescu, urcat prin el însuși pe vârful piramidei culturale românești. Viața sa de muncă fără răgaz e pildă rară pentru tineretul actual, care îl cunoaște din fraza dulce, frumos colorată dar instructivă și convingătoare a numeroaselor lucrări de popularizare și-i vor cunoaște unia cercetările originale asupra pământului românesc.

Firește, ce putea să dee școalei, unde a fost scurtă vreme și profesor, de cât cărți, cum a dat de atâtea ori cuvântări și conferințe  orașului Botoșani. A dăruit liceului de trei ani încoace 980 (nouă sute opt zeci) cărți și trimite mereu colete cu cărți. Dulapul construit anume pentru «Biblioteca Prof. I. Simionescu» dela acest liceu a devenit neîncăpător. Va fi construit altul și altele mai mari cum îi este inima și cultura sufletului acestui mare profesor al țării întregi.

Liceul «Laurian», în tot cuprinsul său sufletesc, îi aduce acum omagii de recunoștință, și în curând îi va sărbători 60 de ani de viață rodnică.”[5]

Note: 
[1] Iacob Haller, Contribuția savantului Ion Simionescu la dezvoltarea științei și culturii românești în Hierasus, anul VI, 1986, p. 227.
[2] Ibidem.
[3] Ibidem.
[4] Liga culturală- secția Botosani, op. cit., p. 184-185.
[5] Anuarul op. cit., 1931-32, p. 51.