Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.12 (144),  Noiembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

O candelă aprinsă

Primit pentru publicare: 07 Dec. 2020
Autor: Dumitru PETRAȘ, Botoșani    
Publicat: 09 Dec.  2020
© Dumitru Petraș, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Iubind

Norocule, știi că sunt foarte supărat pe tine
De ce n-ai vrut să asiști și la nașterea mea?
Tu mi-ai trimis trei ursitoare bătrâne,
Nu aveau nici ochelarii să mă poată vedea.
De atunci și timpul astăzi țipă ca un golan în mine,
Mă aruncă noaptea pe stradă, târziu
Cu obiecte vulgare aruncă în mine.
De ce, norocule, m-am născut atuncea viu?
De ce universul plânge în mine fără casă?
Am fost chemat și la tribunal să scriu
Că n-o să am noroc la iubire niciodată
Și singur până la moarte o să fiu.
Prin mine plânge totuși, curgând, o scânteie
Vreau să încălzesc pana iubirii când plâng.
Privirea din față se îndoaie ca un munte de ceață
Secunda printre lacrimi înoată ca un pește flămând,
Vrea să muște din momeala timpului pierdut,
Când apa plutește prin ocean de apă curgând
Copacul șchiopătând vrea să vină acasă
Cu axele obosite și curbate în rădăcini.
Lutul însărcinat de pe roată, ulcior vrea să nască,
Brodat cu noroc și suflet înflorit.
Aprinde, Doamne, în biserici policandre
Să văd norocul iubirii iubind.