Între moarte și lumină stă o clipă de răgaz,
Nu se pierde nicio rază cât mai arde-un cer topaz.
Între viață și-ntuneric, umbre vechi își spun chemarea,
Iar din ceața unei șoapte se ivește depărtarea.

Jumătăți de adevăruri dorm pe maluri despărțite,
Jumătăți de gânduri poartă pașii lumii rătăcite,
Între ieri și între mâine curge tainic un destin,
Între om și câine bate-același suflet peregrin.

Ce-i pământul împărțit între frați fără de vină?
Ce-i credința legământului când uitarea îl înclină?
Unde-i locul pentru străin sub același cer senin?
Unde tace înțeleptul, ca un vechi și blând suspin?