Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 5 (125), Mai 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

LILIANA  LAICHICI: „Oricâte premii ai obţine din partea specialiştilor, publicul este cel care te face sau nu artist“

Primit pentru publicare: 07 Mai  2019
Interviu realizat de Ioan Vasiu, membru UZPR
Publicat: 08 Mai. 2019
© Ioan Vasiu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

Reporter: -Stimată Liliana Laichici, sunteţi, fără îndoială, unul dintre „glasurile de aur” ale Banatului. Care este zona folclorică reprezentată de minunatele cântece incluse în repertoriul dumneavoastră ?

Liliana Laichici: -Iubesc Banatul şi cântecele sale, de la munte sau din câmpie, îmi sunt la fel de dragi. Sufletul meu vibrează cu doina, în mod special, dar cânt cu plăcere toate zonele folclorice.

Reporter: -Când şi unde aţi debutat, ca interpret vocal al muzicii populare româneşti ?

Liliana Laichici: -Am debutat în oraşul natal, la Lugoj. Desigur, mai mult în joacă. Aveam 10, 11 ani şi cântam cu un ansamblu local la diverse manifestări. După vârsta de 13 ani, când am devenit elevă a Liceului „Ion Vidu“ din Timişoara, am început colaborarea cu ansamblurile mai mari-Timişul, Sorocul, Bănăţeana. Sunt recunoscătoare tuturor colaborărilor, toate m-au învăţat câte ceva.

Reporter: -Cine a descoperit talentul dumneavoastră, încurajându-vă să îmbrăţişaţi cariera artistică ?

Liliana Laichici: -Dacă cineva a crezut vreodată în mine, acela a fost tata. El mi-a insuflat dragostea pentru folclor, dorinţa de a cânta şi de a face o carieră în această direcţie, el m-a susţinut în toate planurile mele, chiar şi în cele care păreau nerealiste. Tata a ştiut că pot, iar eu puteam fiindcă îmi doream să nu îl dezamăgesc. Am fost o „echipă” întotdeauna. Am moştenit visul lui de a cânta şi l-am împlinit.

Reporter: -Ştiu că după ce aţi absolvit facultatea la Timişoara, o perioadă aţi predat la catedră. De ce nu aţi ales cariera didactică ?

Liliana Laichici: -Despre latura didactică a vieţii mele vă pot spune că era doar o meserie, un loc de muncă, nu o carieră. Cariera mea e în muzică. Mi-a plăcut la catedră, dar am simţit că fac un sacrificiu, că renunţ la ceea ce sunt în esenţă, că trădez, cumva, vocaţia mea.

Reporter: -Dintre numeroasele premii obţinute la renumite festivaluri şi concursuri folclorice, care sunt cele mai apropiate sufletului dumneavoastră, atât de sensibil ?

Liliana Laichici: -Am obţinut numeroase premii. Nu am participat la nici un concurs fără să obţin măcar un premiu special. Dintre toate, cele mai preţioase sunt, de departe, aplauzele publicului, aprecierea oamenilor din sală. Pentru că oricâte premii ai obţine din partea specialiştilor, publicul este cel care te face sau nu artist. Emoţia aplauzelor furtunoase, iubirea din ochii oamenilor, nu se compară cu nimic. Te îmbogăţesc şi te valorizează infinit mai mult şi mai deplin decât orice premiu, distincţie, diplomă. Dacă poţi ajunge la sufletul publicului, dacă poţi face oamenii să vibreze cu cântecul şi glasul tău, eşti artist. Iar pentru asta nu e suficient să cânţi perfect.   

Reporter: -Câte albume aţi reuşit să imprimaţi până acum ?

Liliana Laichici: -Nu mai ştiu numărul albumelor, nu mai sunt importante acum. În ultimii ani, trendul a fost altul. Lansam piese în mediul online, mult mai practic şi mai eficient decât albumele lansate la diverse case de producţie. Mediul online asigură accesul în rândul generaţiilor tinere, iar tinerii sunt un segment de public foarte important.

Reporter: -Conduceţi Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Timiş şi vă felicit pentru această funcţie. Ce proiecte mai importante aveţi pentru acest an, ca manager al instituţiei respective ?

Liliana Laichici: -Pentru că vorbeam de tineri şi de importanţa lor în viaţa şi cariera artiştilor, în calitate de manager al Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Timiş, în special în acest an, ne concentrăm atenţia asupra capacitării atenţiei tinerilor. Avem proiecte ambiţioase, extrem de interesante şi frumoase, proiecte provocatoare chiar şi pentru noi – echipa de la Banatul – Ansamblul Banatul, care sunt sigură că vor trezi interesul tinerilor. La momentul oportun vom reveni cu detalii. Deocamdată lucrăm. Intens.

Reporter: -Dacă aţi fi pusă în situaţia de a mulţumi cuiva, cui s-ar adresa cuvintele dumneavoastră de recunoştinţă?

Liliana Laichici: – Tot parcursul vieţii mele a fost marcat de oameni extraordinari care m-au amprentat şi cărora le datorez recunoştinţă. Măcar şi numai pentru faptul că au fost exigenţi şi critici cu mine în momente decisive. Tata a fost eroul meu, modelul meu şi lui îi datorez ceea ce sunt azi. Mama şi bunicii care m-au iubit şi m-au răsfăţat, dar în acelaşi timp au ştiut să mă motiveze să vreau mai mult de la mine, au fost mereu oamenii mei de bază. Am avut prieteni grozavi şi de la fiecare am învăţat câte ceva. Apoi au fost personalităţi, oameni cu experienţă, care au ştiut să îmi arate drumul când aveam nevoie. Un astfel de om a fost Doamna Marioara Murărescu. Va avea un loc special mereu în sufletul meu. Alt om special care m-a învăţat multe este profesorul Marius Cîrnu şi soţia lui Mara. Au fost într-o anumită perioadă din viaţa mea la fel de aproape ca şi familia mea. E greu să fac nominalizări, pentru că risc să nedreptăţesc persoane importante din viaţa mea. Sunt norocoasă să fi întâlnit oameni deosebit de frumoşi şi generoşi. Şi mulţi. Chiar acum viaţa mea e plină şi colorată frumos de astfel de persoane lângă care pot să „cresc” şi împreună cu care construim fiecare zi cu bucurie şi entuziasm.

Reporter: -Ce mesaj doriţi să transmiteţi fanilor dumneavoastră, prin intermediul acestui interviu ?

Liliana Laichici: -Mesaj pentru fanii mei: Vă iubesc oameni dragi ! Cu sufletul deschis !