În curte fuioare de lumină a nins,
Ca o apă curgătoare peste tot s-a-ntins,
În dudul din poarta casei m-am cocoţat
Şi am văzut lumină în întregul sat.

Am luat în palmă lumina fermecată
Şi-am muşcat din ea cu-o poftă delicată,
Că de foame şi de sete îmi tot ţinea
Şi-n câteva clipe totul se consuma.

În palmă ţineam acea lumină vie
Ce mi-a dăruit cea mai scumpă iubire ,
O auzeam mereu cum pe nume mă striga
Chemându-mă în toiul nopţii lângă ea.

Pe uliţa satului alergam fericit
Să spun sătenilor mei c-am descoperit,
Lumina lui Iisus Hristos alb-gălbuie
Care-n noaptea Învierii reînvie.

O rază de soare ascunsă mă privea,
Lumina-nvierii-n casele noastre stătea,
Pe geamurile caselor se tot uita
La timpul care trecea singur pe şosea.