ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 18 Mai 2018
Autor Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 18 Mai 2018
Editor: Ion ISTRATE

Mălin vestitorul revoluției

Scriu cele ce urmează, emoționat încă, de cinstirea care s-a făcut la Buzău celor care în 1944-45 au murit pentru o mare credință: „În decembrie 1986, eram  elev în ultimul an de liceu… un amic de-al nostru (dintr-un an mai mic), Mălin Tacu pe numele lui, murise cu o seară înainte (pe 21-22 decembrie) în condiții misterioase și inexplicabile”,  scria Codrin Liviu Cuțitaru, azi cadru didactic universitar, „în loc de prefață” la cartea cu numele din titlu, apărută până acum în două ediții, editura TipoMoldova, 2006, și Pim, Iași, 2009.

Și pentru că trecuse un timp de la întâmplarea ucigătoare, iar între timp și altele erau momentele, când „unii își puteau petrece concediile pe coasta de Azur”, „ așezați confortabil în fotoliile gigantice din birourile luxoase ale marilor companii sau ale impozantelor instituții politice”, „odihniți în vile imense”, profesorul scria în încheierea prefeței: „nu știu cum vedeți dumneavoastră situația… eu vă propun să ne gândim o clipă la acei tineri din 22 decembrie 1989 –pentru care Mălin Tacu a fost un veritabil arhetip ontologic încă din 22 decembrie 1986 –tineri ce nu au mai apucat să trăiască primul (și singurul) Crăciun liber din (scurta lor)  viață. Măcar o dată pe an”.

 Cu gândul mai mult la Mălin, dar și la familia lui, la prietenii lor, eu, după cum am spus, am realizat cea ce socotisem a fi o antologie ziaristico-scriitoricească, să poată servi într-un fel de proces al postcomunismului, o demascare a comunismului la 20 de ani  de la plecarea lui Mălin întru -veșnicie…

Și pentru că volumul însemna colaje,  părți din ce scriseseră și alții, potrivit Copyringht  notam pe coperta a IV-a: „O antologie ziaristico- literară dedicată poetului Alexandru Mălin Tacu și familiei cu contribuția autorilor: Liviu Antonesei, Gloria Lăcătușu, Nichita Danilov, Gheorghe Puiu, Aurel Ștefanachi, Ioanid Romanescu, Ștefan Oprea, Ion Maftei (Flavius), Costache Uliciuc, Dumitru Grumăzescu, Bogdan Hanu, Sebastian Drăgulănescu, Dan Giosu, Constantin Dimoftache (C. D. Zeletin), Gellu Dorian, Iulian Vernescu, Vasile Iancu, Val. P. Stancu,Ion Holban, Eugen Budău, Constantin Hușanu, Radu Părpăuță, Valeriu Stancu, Vasilian Doboș, Virgil Burlă, Magda Olteanu, Adrian Poenaru, Ion-Traian Ștefan, Marina Dahi, Andrei Constantin, Violeta Cincu, Sivia Craus, Adina Câșlaru, Ciprian Nedelcu, Nicu Samson, Răzvan Chiruță și nu numai…
Le mulțumesc!”

Epilogul cărții este și astăzi un cuvânt de aducere aminte și slavă unor altor nume care din perioada 1949 au spus Nu comunismului, profesori și elevi de la Colegiul „Gh. Roșca Codreanu”, Bârlad,  parte prieteni ai mei, care au făcut ani de pușcărie:

1.Armeanu Theodor, profesor;
2.Aftene Constantin,elev;
3.Ciorâță V. Aurelian;
4.Chiper T. Emanoil;
5.Dumitrescu C. Horațiu;
6.Doroșanu C. Amilcar;
7.Istrate V. Vasile;
8.Popa I. Gheorghe;
9.Popa P. Ștefan

Într-o anexa cărții, 356 de pagini, un tabel-cerere, 161 de nume și prenume, cu adresa de domiciliu, către Președintele României, se solicita ca poetului Alexandru Mălin Tacu , pentru sacrificiu de sine prin moarte în lupta împotriva comunismului, să fie declarat onorific „Erou Martir al Națiunii Române”.

Fusese CREZUL CETĂȚENESC ale  UNORA ca Mahalu Constantin,tehnician constructor,  str. Topârceanu nr 10, Iași, de la care am recuperat documentul.
Ca și procesul comunismului, cererea cu eroismul invocat, îmi dau seama și  mai bine astăzi, cu oamenii pe care i-am avut și mai sunt, pot rămâne teme de viitor.