Mi-e sete

Eu m-am născut din lacrima unui cântec

Cântec amestecat cu forța lungă a durerii

Îmbrățișând pădurea din păduri să nu cadă

Când izvorul limpezit începea să meargă

Învelit în crengi de vânt și flori de iarbă

Ancorată privirea mea nu mai putea să plece

Străinul uitat în mine îmi spunea să tac

Astăzi nici audiență pentru viața mea nu se mai ține

Nici drumul la ocazie nu mai merge în sat

Astăzi îmi este dor să împăduresc pădurea unui veac bătrân

Și soba rece și rece s-o îmbrac cu lemne

Mai vreau o candelă s-o aprind în seara de Crăciun

Mi-e dor, mi-e sete,dar nimeni nu vede

Durerea care plânge peste veac bătrân

Numai drumul străin rămâne o lungă poveste

Când setea se face lungă,amară și rece.

Articole asemănătoare