Mihai Eminescu – 163

Un omagiu, un gest de profundă deferență Poetului!

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,

Țara mea de glorii, țara mea de dor?

Brațele nervoase, armă de tărie,

La trecutu-ți mare, mare viitor!

Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul,

Daca fiii-ți mândri aste le nutresc;

Căci ramâne stânca, deși moare valul,

Dulce Românie, asta ți-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul

Spada ta de sânge dușman fumegând,

Și deasupra idrei fluture ca vântul

Visul tău de glorii falnic triumfând,

Spună lumii large steaguri tricolore,

Spună ce-i poporul mare, românesc,

Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,

Dulce Românie, asta ți-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,

Pe altarul Vestei tainic surâzând,

Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,

Când cu lampa-i zboară lumea luminând,

El pe sânu-ți vergin încă să coboare,

Guste fericirea raiului ceresc,

Tu îl stringe-n brațe, tu îi fă altare,

Dulce Românie, asta ți-o doresc.

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,

Tânără mireasă, mama cu amor!

Fiii tăi trăiască numai în frăție

Ca a nopții stele, ca a zilei zori,

Viața în vecie, glorii, bucurie,

Arme cu tărie, suflet românesc,

Vis de vitejie, fală și mândrie,

Dulce Românie, asta ți-o doresc!