MINUNEA

Și ghiocelul a-mpietrit
Când fapta lumii a zărit
Și iarna i-a părut o joacă
Pe lângă om, ce ar vrea să facă 

Să fie iarnă și pustie peste tot
Pământul doar cu gust de mort
Natura moartă peste glie
Nici o primăvară, n-are rost să vie 

Să fie el natură vie
Nici Dumnezeu să nu-i  mai scrie
Să fie el stăpânul
Să fie Făt Frumos și spânul 

Să aibă lumea toată la picioare
De frica lui să se usuce orice floare
Doar peste pietre și uitare
Să fie-o clipă, altă arătare 

Și ghiocelul s-a  uscat
De primăvară n-a mai dat
Un om își calcă pe cenușă
S-a strâns de gât cu propria-i mănușă