Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Sofian 1 din Botoșani, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Gheorghe Median s-a născut la 11 octombrie 1949, în satul Nucșoara de Jos, comuna Râncezi (astăzi, în comuna Posești), plasa Văleni, județul Prahova și a murit la 11 octombrie 2025, la Botoșani, fiind înmormântat la Cimitirul Pacea din municipiu. A fost căsătorit și a avut un fiu și o fiică. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, după care a lucrat ca muzeograf în cadrul Muzeului Județean de Istorie din Botoșani până la pensionare, în anul 2014. Este autorul volumelor Armenii în istoria și viața orașului Botoșani (2001), Ileana Turușancu – studiu monografic (2004), Nicolae Iorga și Botoșanii – legături epistolare (2006), Personalități botoșănene. Ileana Turușancu – corespondență (2010), Octav Onicescu – scrisori către Luigia (2012) și File de enciclopedie culturală botoșăneană (2024).

Despre una dintre casele Sofian din Botoșani, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2014, în același oraș.

– Domnule Gheorghe Median, cui a aparținut această casă și când a fost înălțată?
– Clădirea, ultima dintre cele patru ridicate de filantropul Nicolae Sofian în oraș și cea mai frumoasă din județ, a fost construită înainte de 1900. Acesta a fost un mare proprietar funciar, milionar, cu moșia la Pilipăuți [astăzi, sat în comuna Lunca, raionul Herța, regiunea Cernăuți, Ucraina], fost primar al Botoșanilor [1865] și senator [1876]. A fondat Institutul Sofian [1893], o organizaţie privată însărcinată cu acte filantropice, pe care îl administra împreună cu soția sa Ruxandra. Neavând copii, a lăsat, prin testament, acest mic palat primăriei, pentru a fi transformat în azil de bătrâni, împreună cu 400 ha de teren arabil la Bălușeni [sat în comuna cu același nume, județul Botoșani], al căror venit asigura întreținerea asistaților. A înființat și patru şcoli agronomice pe moșiile sale, între care cea mai cunoscută a fost Şcoala Elementară de Horticultură de la Pilipăuți.

– Descrieți, vă rog, casa din Botoșani.
– Clădirea a fost construită în stilul arhitectural vienez Secession, pe un teren care i-a aparținut proprietarului, nu departe de centrul vechi al orașului. Locuința este alcătuită din parter și etaj, încorporând 16 camere și două scări interioare. Nu are balcoane sau terase, dar este ornamentată cu decorațiuni exterioare, din care rețin atenția formatul ușilor, ancadramentele ferestrelor și părțile de sub acoperiș. Casa a fost conectată la rețeaua de canalizare, precum și la cea de energie electrică, imediat după 1904, când aceasta s-a extins în oraș.

– Curte a avut?
– A existat o curte imensă care înconjura imobilul, cu un parc foarte bine amenajat, cuprinzând chioșcuri, alei cu flori și arbori monumentali, dintre care se mai păstrează, și astăzi, câțiva, iar, în spate, era o livadă cu pomi fructiferi. În vecinătatea edificiului, existau clădiri anexe în care stătea personalul de serviciu, remiza pentru trăsuri, grajdurile cailor, magazii și alte atenanse. Nu lipsea beciul, rezistent și încăpător, iar toată proprietatea era împrejmuită cu un gard deosebit.

– Ce alte destinații a mai avut casa?
– Aici, a funcționat, multă vreme, un cămin pentru copii, iar, apoi, din lipsă de fonduri pentru a repara clădirea, administrația locală a cedat-o Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, care a înființat în ea un centru cultural ecumenic. Deși imobilul se află pe Lista Monumentelor Istorice, starea sa continuă să fie precară și în prezent.

Florin Bălănescu