Ninge, ninge ca în datinile noastre,
Colindătorii în sănii de lumină
Vin încărcaţi în balade cu astre,
Când îşi mai pune bradul un cerc pe tulpină.

Copii rup pietre din Steaua polară
Nestemate lucind în visele lor,
In cântec germinează vibraţie solară
Ca mierea cuvântului născut dintr-un dor.

Ninsori albastre coboară pe cetini,
Vinul decantează cristalul pe masă
Şi-adînci sentimente,între prieteni,
Ţes verbe în fraze de mătasă.

Oraşul ascultă poeme de iarnă rezemat,
Luceafărul bate monezi în ferestre
Cînd stelele la colind au plecat
Prin brazii înşurubaţi în creste.

Adie clipe rotunde cu ochii vii
Şi norii cad ca la începuturi,
Înflorind crini pe genunchii fetelor, în orele tîrzii,
Cînd noaptea toată e un roi de fluturi.

Luna ca o halebardă păzeşte cîmpia,
Cîntecul cocoşilor croieşte drum prin troiene
S-alunece pe-o sanie Poezia
In casele noastre cu vise perene.

Al.Florin ŢENE