NOAPTE DE REVELION

 Lia RUSE

 NOAPTE DE REVELION

Seara revelionului,… frig,… iarnă grea,
Noi şi viaţa ca-n basm,… vreme vineţie…
Sub picior, neaua se văita argintie
Şi un şir de pârtii umbre lungi întindea.
Suflul fierbinte se-nălţa din ninsori !
Inima era un -tic-tac de ceas- în mers,
Speriat, sângele din obraz, a fost şters.
Şi,… aşa… s-au iscat ochii vorbitori…
Toate cuvintele  s-au risipit stingher,
Creştea o poveste pe tăcerea din noi,
Erau clipe de vis şi fulgii cădeau ploi
Aprinzând plăpânda luminare din ger…
………………………………………….
Ne-am trezit într-un vals alergat în oglinzi,
Sub cupola sângelui zburam prin salon
Într-o cameră crem cu lambriuri maron
Şi picturi aşezate -estetic- sub grinzi.
A urmat un tango legănat în şoapte…
Cum  rochiţa mea de catifea albastră
Si-a primit lirismul venit din fereastră,
În  rotirea de culori, alese,-n noapte!
……………………………………………..
Nu ! N-am simţit când zorii s-au ivit,
S-a îmbrăcat aerul  în sărbătoare!
Ca-n miez de noapte s-au ciocnit iar pahare
Pentru Noul-An cu speranţe-mpodobit…
Totul se-amesteca în alba orgie
Pe zorii cu privirile-nzăpezite,
Chiar, dacă zilele erau repezite
Iarna s-aşternut -magic- în poezie…