NOI PIESE LA TEZAURUL MEDALISTIC EMINESCIAN

Sub acest titlu prezentam şi în nr. 7 (31) 2011 al revistei placheta comemorativă la împlinirea a 122 de ani de la trecerea în eternitate a poetului Mihai Eminescu.
Era a doua din seria propusă de Clubul Colecţionarilor de Medalii Eminescu de pe lângă Cercul Militar Naţional după placheta editată la aniversarea a 161 de ani de la naşterea Poetului.
Sub semnul aceluiaşi editor, anul acesta, pentru aniversarea din 15 ianuarie 2012 a fost pusă în circulaţie placheta prezentând portretul al treilea al Poetului (Iaşi, Atelierul Nestor Heck, iulie 1884).
Seria acestor emisiuni va fi finalizată pe data de 15 iunie 2012 cu portretul al patrulea când pe plan naţional vor fi editate ca şi la aniversarea actuală mai multe piese din sfera numismaticii în scopul omagierii celui mai frecventat subiect din medalistica românească.
Placheta unifaţă (54 x69 mm) într-un oval central (44,5 x32,5) portretul trei Eminescu în semi-profil spre dreapta, încadrat simetric de două ramuri cu frunze de laur.
Fiecare ramură are câte 15 frunze, ceea ce în viziunea artistului medalist este o trimitere la zilele de 15 ianuarie şi 15 iunie.
Un dreptunghi întrerupt încadrează compoziţia centrală. Latura din stânga interior este preluată de numele artistului medalist „C. DUMITRESCU” autorul întregii emisiuni.
În partea superioară este trecut textul: MIHAI EMINESCU: 1850-1889
Simetric, în partea inferioară, pe un sector matisat: „EXPOZIŢIE DE MEDALII EMINESCU C. M. N. – C. C. M. E. – 15-01-2012”
Întreaga realizare este în excizie;
Tirajul de 40 exemplare din tombac a fost acoperit cu:
– argint 30 exemplare;
– aur 10 exemplare;
Ca şi la emisiunile anterioare, cu acelaşi portret vor fi editate insigne şi medalioane mici din argint (care la 1 martie pot deveni mărţişoare).
Plachetele au fost distribuite contra cost membrilor clubului în casete speciale din pluş de culoare albastră.
Facem menţiunea că Poetul a avut în general reţineri în a se fotografia.
Fotografia realizată în 1884 la Iaşi s-a datorat abilităţii prietenilor apropiaţi ce l-au determinat în a accepta o fotografie de grup.
Redăm în acest sens mărturia lui A. C. Cuza proaspăt membru al „Junimii” şi apropiat al Poetului în ultimii ani de viaţă:
…„În sfârşit, într-o zi, profitând de bunele lui dispoziţii, l-am luat de pe terasa otelului Traian, împreună cu Wilhelm Humpel şi cu Petru V. Grigoriu
Şi aşa, îmbrăcat în costumul său alb de vară, cum era, ne-am dus la atelierul de fotografie Nestor Heck, unde a consimţit a se fotografia, însă numai în grup, alăturea de noi.
Ne-am şi aşezat împreună. După indicaţiile noastre însă, fotograful l-a scos numai pe dânsul, ceea ce nu puţin l-a supărat mai apoi, văzându-se amăgit ca un copil”(1).
Gestul celor trei apropiaţi de a nu fi şi ei alături cu Eminescu rămâne admirabil, pentru faptul că doreau să-i facă fotografia spre a rămâne imaginea lui posterităţii

1) Constantin Parascan
„Eminescu şi Creangă la Junimea
Editura „TIMPUL” Iaşi 2002 p. 134