Nucul și guguștucul

Poezii de Al.Florin Țene

• Când noaptea iși aruncă pijamaua pe fereastră
• Zorii trezesc guguștucul ce moțăie pe-o creangă,
• Desculț își strigă numele deasupra casei
• Să nu-și uite, chiar azi, numele dat de Dumnezeu.
• Eu îmi citesc sufletul pe care l-am scăpat în palme
• Și nu mă înțeleg de ce calc pe raza de soare
• Țipă, se frânge și o doare
• Lumina de care se apără guguștucul cu o aripă.
• În fiecare dimineață când zorii ronțăie semințe
• Scuipând în brazde rodul toamnei  ce vine
• Guguștucul își cântă numele să nu-l uite ziua de ieri
• Ciugulind  semințe uitate de zori pe fereastra mea.
• Doresc să-i dau o mână de grâu pe-o frunză de nuc,
• Privește dincolo de mine și se apără cu o aripă
• Mă înduioșează, și nu învățăm că pacea se apără
• Și cu o aripă de guguștuc.

• Abatere de la firesc
• Un verb ce-a încăput într-un Cuvânt
• Se roagă în silabe la mormântul unui sfânt
• Şi o rimă rebelă ieşită din lege
• Se-aşează rubin pe coroana unui rege;
• Iese icoana din cerul unei rostiri-
• Fraza încheie clipa din sfinţiri.
• Poetul-verbul unei abateri de la firesc
• Poartă sub aripi visul îngeresc,
• El este şi ploaie, secetă şi duh,
• Pasăre măiastră 
• rătăcind prin văzduh.

• Adevărul din acrostih
• Această pagină de timp o scriu cu maci
• Elimin minciuna cu un verb curajos,
• Lumea se ascunde în păduri fără copaci,
• E vremea să iau poteca în spate şi să pornesc pe jos
• S-au să mă refugiez în fraze fără cuvinte,
• Atunci când tai unghiile substantivului picior,
• O bucurie stârnesc în ciorap
• Durere întoarsă pe dos în mănuşa pierdută-n pridvor,
• Negaţie ce nu neagă nimic pe lume,
• Acceptare botezată astăzi fără nume.
• E vremea să privim oglinda oglindită-n  alta
• După ce  ieşim din cuvinte minicinoase,
• Atunci toţi zeii se întorc din Malta,
• Tăcerea trece în imne şi-n clipe păguboase,
• Iubiri ne ştiute cum nu ne cunoaştem viitorul,
• Totul s-a măcinat până la vene, până la oase,
• Inodore şi incolore precum dorul,
• Cuvânt strecurat în inimile rămase.
• Acum putem să ne citim viaţa pe dos,
• Raport între trăire şi sfârşitul poeziei,
• O lume ne aşteaptă într-un spaţiu lăptos,
• Fumurie precum toamna arămind aracii viei,
• Atunci când fur un vis de pe buzele femeii
• Tăcută cu poala plină cu struguri dulci.
• E vremea fluturilor hălăduind prin lunci
• Mai rodnică  în sfârşit  când se nasc şi prunci.

• Autobiografie
• M-am născut pe strada anului 1942,
• bombardată de oameni cu ochii roşii,
• îmbrăcaţi în verde
• când vara  scotea la porţi moşii,
• aruncându-şi mantaua soldăţească şi ploi
• luna iunie aducea în ferestre visele femeilor 
• şi dor,
•  mergând nicăieri,aşteptând în pridvor…
• Mama mi-a pus în straiţă în loc de pâine
• visul zilei de mâine,
• pe care l-am trăit într-o singură noapte
• când ursitoarele jucau pe un lătrat de câine
• pe strada unde şcoala intrase în vacanţă
• şi paznicul plecase cu cartela
• după pâine
• legând poarta cu o speranţă…
• jucării confecţionam din zdrenţe de vise,
• ciorapul piciorului desculţ îl făceam minge,
• în curtea şcolii cădeau iubiri ucise,
• pe dealuri contempla sania
• cum în sufletele noastre ninge
• cu cântece ruseşti Tania

Al.Florin Țene