Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 8 (128), August 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Poezia ca performanţă lingvistico-lexicală a unui bistriţean din ,,Cartea Recordurilor”

Primit pentru publicare: 24 Aug. 2019
Autor: Prof. Vasile GĂUREAN, Bistrița
Publicat: 25 Aug. 2019
© Vasile Găurean, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

    Există o sumă de realizări  uimitoare ale fiinţei numite OM şi care îl şi definesc, conturându-i un statut superior. Deşi suntem inferiori ca forţă fizică în comparaţie cu multe vieţuitoare (balene, elefanţi, cai, vite), mai puţin iuţi decât banalul iepure sau diafana căprioară etc., etc., noi avem altceva compensator: raţionalitatea, forţa gândului, care se realizează intern şi extern fiinţei prin cuvinte.

   Însăşi vorbirea este un miracol, căci multitudinea de limbi ale pământului (peste două mii) cu dialecte şi graiuri  au o sorginte primară incredibil de simplă. Giganticele biblioteci din toate limbile, cele care adună cunoaşterea omenească trimilenară, au la bază un alfabet minuscul, de 32 de litere (cazul Limbii noastre naţionale). Fenicienii aveau 23 litere, grecii…în fine.

     Acest ADN al comunicării a născut în mintea poetului bistriţean Gheorghe Mizgan  ideea de a realiza un volum poetic întitulat ,,ADN-poetic”, cu stihuri albe, în care toate cuvintele unei poezii încep cu o aceeaşi literă. De exemplu, o poezie cu litera ,,S” arată  cam aşa: ,,Susură sub satul săsesc stelele seara…” Şi nu doar o poezie, ci şase-şapte cu ,,s”, patru cu ,,ţ” şase cu ,,L” etc.

    Mărturisesc cum că şi mie mi-a zburătăcit prin minte ideea de a scrie astfel de poezii, dar le-am văzut ca un joc de vorbe ce nu pot avea decât seme minimale (sensuri)  şi nu puteam agrea o poezie doar ca ,,joc de cuvinte” -cum se exprima  Tudor Arghezi cândva. Oricum, se ştie deja- performanţa realizată de volumul poetului-inginer-pictor Gh. Mizgan a fost înscrisă pe merit în ,,Guiness Book”, ceea ce este unic în plan naţional şi nu numai, pentru un poet -din informaiile pe care le posed.

   (Doresc subsecvent,  să arăt că şi în muzică avem un performant ADN, căci infinitatea de sonuri ce se combină în creaţiile muzicale universale au la bază -uluitor- doar opt note, în trei registre, prima -DO- repetându-se în a opta. Genial de simplu şi ce realizări măreţe, monumentale, în toată istoria muzicii!)

    De curând, anul acesta, dl. Mizgan Gh. a scos  un alt volum, pe acelaşi palier tematic: ,,Croaziera cuvintelor”, la Ed. Nosa. Într-un articol referenţial, anterior, referitor la opul ,,ADN poetic” al talentatului autor bistriţean, arătam că   acest fel de poezie ,,albă”(fără coerciţiile de ritm, rimă)  e greu de parcurs -recte de citit- în integralitatea lui, din cauza lipsei de coerenţă a mesajului, a unor idei clare -adică a ceea ce este definitoriu artei şi fiinţei umane. Ori -se ştie- arta fără mesaj se prăbuşeşte în perisabilitate şi desuetudine. ,,Capacitatea de a emoţiona este criteriul sigur al artei”,  cugeta  pe nedrept uitatul Dobrogeanu-Gherea în sec. al XIX-lea. Aşadar, sagacele izvoditor bistriţean Gh. Mizgan a vrut să arate, într-un soi de replică, posibilitatea reală totuşi a congruenţei „invenţiei” domniei sale cu sensurile şi cu un mesaj. Volumul (da, e un volum!) ,,Croaziera cuvintelor”, încearcă nu doar un mesaj, ci disoarat,….să aibă ritm şi rimă (încrucişată, de tip simplu). Să dăm câteva exemple spre ilustrare:

    Cu litera,,D”, poezia ,,Dorinţă:

    ,,Doamne, dă-i drumeţului/ drumuri drepte,/ denivelări decimetrice!/ Dacă drumul deviază,/ Doamne, dă-i dealuri domoale,/ destinderi decente,/ dormitoare demne//…// dă-i, Doamne,/ dârzenie dacică-n distrugerea diabolicelor duhuri.”;

       Cu litera ,,F” poezia ,,Frământări”:

   ,,Fiind foarte feminină, frumoasa  femeie face fursecuri/ fărâmiţoase, frământate furtunos./ Faptul firesc fluctuează frecvent, fie formal, fie futurist,/ fie fantastic, fie fracturist,frângându-şi firea…”

    Există, negreşit,  un efort considerabil spre a conferi sens, chiar dacă fragmenrae, cu reuşite surprinzătoare, dar vom lăsa cititorilor constatarea finală. Aşa e bine.

     Se pune potenţial problema: sunt aceste poezii artă? Crează vreun fior estetic? Nu prea, desigur. Ce sunt deci? Cele două opuri nu se adresează sensibilităţii noastre, nu vor să ne facă mai frumoşi, mai buni, să ne scoată din ,,Caracalul” vieţii în care trăim. Poetul bistriţean şochează nu inima, ci gândirea noastră, cerebralitatea.  Ştiinţa se adresează gândirii, arta -inimii, dar undeva, ,,în azur”, ştiinţele şi artele sunt surori ale Frumuseţii Universale. Deci şi o explorare lexico-lingvistică ne poate produce mirarea, admirarea, surâsul condescendent.

  Aş semnala tot aici un alt Record de ,,Guiness Book”- al autorului, fiindcă ,,ADN(ul) poetic” şi ,,Croaziera cuvintelor” sunt singurele cărţi -da, din lume- intraductibile. Ştim că nimeni nu şi-a propus vreodată şi expres  ca opera lui să fie intraductibilă, dar aceste două plachete ale dlui.Gh. Mizhan realizează aceasta volens-nolens. S-au tradus/ descifrat tăbliţe de lut, texte faraonice şi sanscrite, dar să pui în altă limbă volumele ,,ADN poetic”(anul ap. 2017) şi ,,Croaziera cuvintelor”(2019), non possumus.. Cuvintele romaneşti cu litere incipiente ,a”, ,,m”, ,,r” etc., nu corespund -traduse- cu cele din engleză, rusă, chineză sau oricare altă limbă.

    Concluziv, observăm că spiritul neliniştit al poetului- inginer Gh. Mizgan explorează zone din cele mai interesante ale poeziei orfice în 16 volume, începând cu anul 2008, iar 2 opuri, amintite mai sus  şi prezentate, ţin de performanţe lexico-lingvistice în compartimentul intercomunicării.

    Publicat în numeroase reviste cuturale locale şi naţionale, inclus în belşug de antologii, cu gârlă de premii absolut impresionante, autorul face probatoriul unui spirit iscoditor, talentat, generos, optimist, dăruit de Dumnezeu cu sârguinţă literară, activ, harnic şi creator.

      (Fără să vrea, extrapolând, bistriţeanul Gh. Mizgan dă o replică mai mult sau mai puţin usturătoare unui anumit ,,gen” de poezie, după unii chiar foarte modernă, alcătuită din elemente concrete disparate, juxtapuse (iau un ex.dintr-o revistă literară: ,,Curge vată sticloasă de sus,/ stelele se sparg în cioburi/ pescăruşii strigă disperaţi ./A mai explodat un reactor/ -Taci, copile!…”).  Poporul defineşte aşa ziceri cu o sintagmă: ,,potriveli ca nuca-n perete”. 

  Dl Mizgan pare a  spune: ,,Vedeţi? Eu am constrângerile mele date de nevoia imperioasă a uzilizării cuvintelor cu o acceeaşi literă incipientă, dar voi? Lipsa efluviilor sentimentale? Cultura? Talentul? 

  Un volum trimis spre cititori (şi spre noi, care ne dăm oficial cu părerea), are un fel de autonomie, putând a-i  fi descoperite şi alte scopuri sau valori decât cele intenţionate auctorial.

   Oricum, putem afirma fără a tisca prea mult, că  stihuitorul bistriţean are încă de mulţi ani un stil propriu, o voce proprie în climatul nostru local şi naţional, fără a se intersecta sau a lua din umbra altora, ceeace nu e lucru puţin. De altfel, Lucian Blaga spunea -generalizând- într-un aforism (din „Pietre pentru templul meu”) că ,,Asemenea planetelor, poeţii au orbitelelor, care nu  se intersectează cu ale altora.”

 Neamurile pământului împing prin istorie, sisific, căruţa CULTURII, concentrând în acest creuzet timp, energii şi însăşi existenţa lor. Timpul, eternul factor care toate le cerne, va arăta ceea ce va dăinui prin ani, decenii şi secole din ceea ce se crează în fulgurantele clipe de acum, de către unii sau alţii.