POEZIE DE IONUŢ MIORCĂNEANU. LUMINĂ

POEZIE DE IONUŢ MIORCĂNEANU

LUMINĂ

Aş vrea să te îmbraţişez
în fiecare noapte arsă
de somnul nedormit
şi să-ţi cuprind voioasa-ţi
rază ce-am simţit
azi-dmineaţă.
Eu vreau să mă topesc în
albul tău gălbui
şi să-mi cutremur sufletul
c-un dor după iubire.
Şi strop cu strop
aş vrea să beau din tine
ca din potirul sorţii
până-n amiaza-n care
îmi vei spune:
“-Eşti plin de mine!”-
voi fi lumină pentru noroiul meu din jur!
C-apoi să mor-
precum o lebădă care se sfârşeşte
în cântecul ei-
gustând o dată din minuni,
din marea ta cea orbitoare
şi să-mi înec fiinţa
căci am muşcat prea mult din tine.
Dar tu, lumină, tu nu ştii
că-ntr-o negrită adâncime
a unei bălţi născută din noroi
tu tot lumină eşti
arzând peste hotare, peste noi?…
Ai fost prea multă pentru un fir
de-ntunecime
ce s-a închis în mine
să-și ispăşească vina…