Poveste cubistă

Răsar degetele din glia de la marginea plecării
Ghioceii și-au deschis ochii mari de dantelă
primăvară tu fumezi marijuana
iar vorbele sunt frunze îngălbenite
iar buzele sunt o formulă algebrică
imposibil de rezolvat

Și timpul nu a cunoscut culoarea lunii
în serile ce întorc singure parcurile memoriei
Florile iubitei sunt dalbe
și caii negrii alergă stepa îndulcită a mirării

Răsar solar fluturi pe dealuri
și ziua a părăsit noaptea ca un râu malurile
și stelele se preling pe fruntea ta
-necunoscute figuri geometrice

a rămas doar amintirea părăsită de banca
unor adolescenți maturi
și doar două degete nedespărțite în pământul dur

Ionuț Țene