Sărutul morții

Sărută-ți moartea, când te-mbrățișează
Și te-aduce sub pământ
În gustul ei ești ca neghina
Din părticelele de sfânt

Sărută-ți moartea, și-o inundă
Cu umbre goale din povești
Ea, ca dihania plăpândă
Tu, ursulețul ce te tot ferești

Sărută-ți moartea, și-o încântă
Pe înlemnita ei cărare
Te-ngroapă drept cu soarta frântă
Ferindu-te de supărare

Sărută-și moartea, și-o așteaptă
În gara nopților de veci
Să muști din ea când te-adoptă
Să nu-ți rămână zile reci

Sărută-ți moartea, și-o distrează
Rupând furtuna unei discoteci
Calc-o în picioare, și-o valsează
Fii blid de aur, plin cu terci

Sărută-ți moartea cea flămândă
Meniul zilei, asta ești
Mușcându-ți coasta, te afundă
În mâlitura unor pești

Sărută-ți moartea, și-o ridică
Spre terminalul fără vești
Alege-ți pomul si-l despică
Cu infinitul să trăiești

Sărută-ți moartea, și-o implică
În sfatul morților onești
Cuvântul lor ce pot să-ți zică
Că te-ai născut să te oprești.