Am uitat ceea ce până mai ieri o  spuneam și o  rosteam cu ,,fală și mândrie” că: ,, meseria este brățară de aur”, așa cum de altfel uităm tot mai multe din unele lucruri  pe care nu ar trebui să le uităm. Scriitorul și epigramistul sibian  Ștefan – Cornel Rodean , un condei activ și neliniștit, ne surprinde la acest început de an( ca militar de profesie), nu cu o formă de luptă, ci literar, cu o nouă carte marca Rodean, intitulată sugestiv: ,,MESERIE; TE HALESC! (povestiri de râsu-plânsu), Editura  A.T.U., Sibiu, 2026.

Autorul este un reputat  epigramist și teoretician al epigramei, dar și un  receptor fidel și stilat al realului cotidian, pe care îl radiografiază și descifrează cu talent într-un stil personal și pe care ni-l prezintă într-un mod caracteristic, cu talentul și umorul, umoristului confirmat  de școala epigramei românești, de această dată , pe acest profil. Ștefan – Cornel Rodean a luat în oboiectivul radarului său ,,meseriașii”, adică, chiar pe aceea fără de care viața noastră de zi cu zi, nu ar fi chiar atât de ,,roză”, știind la câte nevoi și trebuințe suntem supuși zi de zi. Citindu-l mi-am întărit convingerea că dacă: ,, românul s-a născut poet”, este foarte clar că el s-a născut și meseriaș, poate de aceea personal cred că această carte, ar putea  fi luată și  ca ,,manual” opțional în Școlile profesionale și de meserii.
După volumele de proză scurtă ,, Bărcile din tren”, din 2017, și volumul de povestiri ,, Sănătate și noroc”, din 2024, cărți care s-au bucurat de un real interes în rândul cititorilor, atât pentru stilul narativ al autorului, cât și pentru modul n care acesta îmbină ficțiunea cu ,,realitatea pură trăită de el”, face ca lectura cărților sale să fie una plăcută și de interes, care te provoacă și te incită la lectură, fiind de fiecare dată interesat de finalul acțiunii.
Poveștile lui Ștefan – Cornel Rodean nu te aburesc, nu te îmbată cu fantezii, izme și dantelării literare, ele sunt pline de concluzii, analize, abstactizări și generalizări și de introspecții.El este ca un ceasornic elvețian, își duce cu precizie și seriozitate, idea, narațiunea, paradoxul( râsul-plânsul) până la concluzia finală, din care trebuie să izvorască învățământul sau morala, care trebuie desprinsă, dar și înțeleasă.
Înclin să cred că, studiul psihologiei militare, în cadrul instituțiilor de învățământ militar pe care le-a urmat, la favorizat pe confratele meu scriitor și epigramist să înțeleagă și să pătrundă cât mai profund profilul și psihologia adevăratului meseriaș( de toate felurile), cu plusurile și minusurile fiecăruia, și să tragă concluziile pe care să ni-le ofere nouă, în aceste perle de povestiri de râsu-plânsu. O carte frumoasă și plăcută pentru orice moment de lectură și reflecție.Felicitări Cornele, te așteptăm cu noi și noi surprize!

               Gavril MOISA                   23 februarie 2026/ Cluj-Napoca