Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.1 (145), Ianuarie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Dragoste efemeră

Primit pentru publicare: 12 Ian. 2021
Autor: Romulus UNGUREANU, poet botoșănean
Publicat: 12 Ian. 2021
© Romulus Ungureanu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Dragoste efemeră

Pe cerul veciei păşeşte o stea,
Din calea pustie,
El taie lumea.

Luceafărul este, luceşte pe drum,
Doar luna-l priveşte
Cu inima scrum.

El trece şi lasă o dâră de dor,
Dar nu îi mai pasă
De-al lumii odor.

Dar o tresărire în inima sa,
Prelinge-o sclipire
Ce încă durea.

Priveşte în noapte uitând calea sa,
Din lacul cu şoapte,
Amintiri răscolea.

Din pieptul unirii apasă ceva,
O clipă a iubirii
Pierdută cândva.

Speranţa avidă adună ceva,
Doar timpul colindă
Adunând pulberea.

Porneşte spre lume cu paşi dureroşi,
Căutând doar un nume
Cu ochii frumoşi.

Lâng-o piatră ştearsă, verde cu lichea
Iarba-naltă, deasă
Ascunde ceva.

Unde-i iubirea? O mai ştie cineva?
În timp, despărţirea,
Ce moartea aduna!

Să sape mormântul s-o vază pe ea!
Dar stă legământul
De-a fi pururea.

Ţărâna-i arată prin ochii pierduţi,
A Cătălinei soartă
Şi anii trecuţi.

Luceafărul ţipă în durerea sa,
Mai plânge o clipă,
Atât se putea.

Din multă durere, timpul lovea,
Din mai multă putere
Se împetrea

Priveşte la lună, aceasta-ntrebă:
Din lumea comună
Ce-ar exista?

E omul o clipă în trecerea sa
Şi lumea-i mai mică
Şi nu o mai vrea.

Continuă drumul în noaptea lungă,
Dragostea rămâne fumul
Ce n-o să-l ajungă.

Universul nu vrea dragoste efemeră,
Între om şi o stea
E frontieră.

În noaptea rece şi fără lumini
Luceafărul tainic trece
Ştiindu-ne străini.

Va străluci Luceafărul preabun
Şi va iubi doar Luna
Inelului Saturn.

Poem selectat din volumul ,,A șasea dimensiune”, Romulus Ungureanu, Botoșani: Agata-2021