Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 18 → 2026
Sunt zile…
- Sunt zile când în repetate rânduri
- Mă regăsesc adânc în sinea mea
- În scrutătoare ale vieții gânduri
- De-a noastră fire în natura sa.
- .
- Și astfel într-o zi își avu cale
- Un gând pe care vream să-l abordez,
- Dar, nu știu cum, mă cotropi o jale
- Ce s-adânci-n al firii mele miez.
- .
- Era, în spirit, deznădăjduirea
- De care drept să spun n-o așteptam,
- Dar care îmi umbri întreagă firea
- Și gândul către care cugetam.
- .
- Ci eu în sumbra norilor ei umbre
- Sub care mă aflam în neajuns
- Și în pofida dogmei sale strâmbe
- Cu-al său venin de a mă fi pătruns
- .
- M-am întrebat – de unde până unde
- Această stare de a despera !?
- V’un demon e în spate-i ce s-ascunde
- Voindu-mi viața, liniștea a-mi lua ?
- .
- Că orice om e-ndreptățit cu gândul
- Râvni la dragostea unei femei
- Când i s-aprinde vajnic în străfundul
- Impresionatei inimi un temei.
- .
- Îi stă-n adâncul minții-ntunecoase
- Definitiv lăuntru-a-mi destrăma ?
- Căci gândul cel sperat a îl descoase
- Oprit nu îmi era a-l cerceta…
- .
- Ci dragostea este izvorul vieții,
- Lumina sufletului nostru dat,
- Ca soarele în taina dimineții
- Când recii nopți domnia i-a surpat.
- .
- Și încă la a uneia frumoase
- Femei ca tine când o întâlnii,
- De a îi spune că mă fermecase
- Nu prea mi-era ușor a îndrăzni.
- .
- Ceva voia ca să renunț m-a face
- În fața scânteioase-ți frumuseți,
- Un sentiment înfigăreț, tenace,
- Ce-mi azvârlea în inimă săgeți.
- .
- Dar te doream dormind aproape-n noapte,
- În așternut, iubito, să te strâng,
- Când prin fereastră luna de-o răzbate
- Să-ți văd a tale pleoape tremurând.
- .
- Și al tău fraged trup să mă-ncălzească,
- De el când m-oi lipi înfrigurat,
- Încât uitând de grija cea lumească
- Să cad în somn cu chipu-ți adorat.
- .
- Și vai, ce zbucium sufletu-mi avuse,
- Precum ți-am spus că deznădăjduiam,
- Încât în fața celei mult distinse
- Amorul să-i declar nu îndrăzneam !
- .
- Dar am avut în inimă credință
- Îndeajuns cât seama să-mi pot da
- Că dragostea mai cere și voință,
- Altfel în veci n-ai mai fi fost… a mea.