Ioan Vasiu

Apogeu subţire

Acum, când anormalul e normal
În ţara care geme şi suspină,
Te-aştept iubito cocoţat pe-un val
Cu inima de deznădejde plină.

Îmi suflă vântu-n buzunarul gol,
Distracţiile-au rămas o amintire,
Trec zile-nşiruite ca-ntr-un stol
Spre-un apogeu fantastic de subţire.