Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 12 (144), Decembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Urmele veacurilor spre Anul Nou

Primit pentru publicare: 31 Dec. 2020
Autor: Alexandru Florin ȚENE, Cluj – Napoca
Publicat: 31 Dec.  2020
© Alexandru Florin Țene, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Urmele veacurilor spre Anul Nou

Croncăne veacurile prin ziduri coşcovite,
Străzile s-au aruncat într-un cavou
Să-şi spele uitarea încărcată de zile pătimite
Crăpate de atâta mers spre Anul Nou.

După ce Dumnezeu a sfinţit lucrarea Lui
Cuvântul în timp a căpătat elan
A ochilor ce dau de ştire în ziua nimănui
Spre a înţelege întruchiparea în Noul An.

Pescăruşii aduc în cioc un spic de soare
Şi marea urcă până în tablou.
Eu îmi caut aleasa rătăcind pe cărare
iubirea ce intră în Anul Nou.

In această zi Dumnezeu a împărțit bucăţi din El,
Poeme să le-nţelegem într-un ceas uman,
Ajutorul pătrunderii în măduva timpului rebel,
A leoaicei cu ochii verzi eliberată de Noul An..

Femeia în alb a trecut nevăzută
Şi marea o urmăreşte la rondou,
Mă doare amintirea în clipa absolută
Navigând pe cer spre Anul Nou.

O mie de ani într-o singură zi
Proclamă un ceas contemporan,
In duminica de suflet te-aştept să vii
Poemul să-l citeşti în Noul An.

Croncăne veacurile în burg fără temei
Pe marginea mării odihnită sub chilă,
Gândul se face crin pe pulpe de femei
În corabia legănată de veacuri şi umilă
În faţa orizontului albastru în ritm de bolerou
Când intrăm cu toții în Anul Nou.

Prilej universal de a ne cunoaşte,
De a întoarce cuvântul înapoi,
Cum mielul intră în oaie de frică spontan
Și tăcerea se răscolește în sufletul din noi
Aşa cum va fi bucuria în Noul An.

Catargul are frați ciopliți în chilă
el zăcând aruncat pe un platou
își aduce aminte c-a fost arbore tăiat fără milă
Acum în prag de Anul Nou.

Al.Florin Ţene